AMBASADA , DRAGOSTEA MEA (episodul 4)

- PARANOIA -

Pana mai acum doua doua zile in urma traiam cu impresia ca am paranoia , sau ma rog...ceva... o boala gen ..."cucu la cap" tot s-a instalat. Desi , sunt un tarsit prin birocratia romaneasca si am trait din plin "Epoca de Aur", epoca unde ptr orice miscare iti trebuiau cel putin 10 aprobari stupide, plimbat fiind de la un ghiseu la altul si tinand piept unor functionari tembeli si aroganti care la fiecare sort de aprobare, mai cereau si ei inca 15 aprobari drept bonus.... se pare ca inca nu m-am invatat minte si inghit in continuare fiecare galusca servita de te miri ce institutie a statului roman, cu atat mai mult cu cat acea institutie este reprezentativa si se numeste Ambasada.
Fiind cetatean roman intr-o tara straina este normal sa-ti respecti oficialii ce-ti reprezinta tara pe alte meleaguri , la fel cum este normal sa fii si tu , ca simplu muritor....respectat de reprezentantii autoritatilor romane .
Sub nicio forma nu sunt de acord sa pasesti in curtea Ambasadei si sa incepi si sa deserti preventiv potop de mascari la adresa functionarilor numai ca ai tu o zi proasta sau ca vrei musai sa atragi atentia asupra ta !
Nu sunt de acord sa te prezinti la ghiseu si sa bati cu pumnul in tejghea , sau s-o scuipi in bolta pe duduia care iti inmaneaza suparata si destul de plictisita formularele pe care tu trebuie sa le completezi !
Nici macar nu pot concepe ca dintr-un motiv sau altul , ajungi acolo si imprastii de-a valma amenintari personalului angajat sau implici chiar familiile acestora ....manjindu-i cu blesteme extrase din filmul "Satra" !
Nu gandesc , ca este firesc ...atata vreme cat esti anuntat prin diverse afise atarnate pe toti peretii , cum ca este musai ca telefonul tau sa fie inchis sau dat la minim (oricat te-ar manca pipota sa te vada romanimea ce telefon bengos ti-ai tras ).....tu sa faci pe Gica contra si sa-i fortezi pe toti cei prezenti sa-ti asculte tzaraiturile si manelele pe care le ai in dotare sau sa captezi atentia auditoriului statator la coada , zbierand degajat in convorbirile cu prietenii ,explicandu-le dezinteresat dar la mod repetat ce Audi shucar ti-ai tras tu in fatza casei !
In acelasi timp , dupa experientele total neplacute pe care le-am avut in ultima perioada si de vizibila aroganta cu care romanii sunt tratati de functionarii Ambasadei/Consulatului , chiar nu pot sta cu mainile incrucisate sau sa-mi caut de treaba scobindu-ma in nas facand-mi cu elan bilute ...ori sa ma pacalesc discret spunadu-mi in sinea mea .." Eee asta e...asa e pe la noi"....
Eu personal nu mai pot accepta ideea ca romanii trebuiesc tratati ca o masa amorfa si fara discernamant. Indiferent ca este vorba de Channel4 , de Doctorul Ponta , de Mincinosul Zgonea, de Tiriflicul Sova (proaspat miruit) sau de multi alti puscariabili din Guvernul Romaniei....romanii nu merita sa se lase calcati in picioare si umiliti. Nimeni nu mai trebuie sa-si permita "luxul" asta ...nici macar Ambasada Romaniei din Dublin !
Romanii sunt suficient de haituti prin strainatate. Muncesc , ca nebunii de dimineata pana seara ptr a aduce o bucata de paine pe masa familiilor lor. Foarte multi dintre conationali sunt destul de marginalizati pe la locurile lor de munca , depunand de multe ori.. dublu sau triplu efort in comparatie cu altii , tocmai ptr a demonstra ca ei nu merita sa fie bagati in aceeasi copaie cu cei pe care o parte din mass media internationala are grija sitematic sa-i scoata in prim plan , intr-o campanie agresiva si fara precedent de denigrare obsesiva a romanilor si a Romaniei.
Cand cu mare greutate si cu noduri in gat treci peste toate aceste incercari ...doar asa ca soarta parca sa-si rada de tine cat se poate de indesat .... mai te lovesti si de testele de persicacitate pe care ti le ofera cu mare generozitatea Ambasada tarii tale.
Atat iti mai lipsea .. ca sa te ia delirul ...sa treci de la ras la plans ... de la dans la contradans...sau sa te dai marunt si sustinut cu capul de copacii care-ti ies in cale.
Tu sustii ca Toma Nebunu` ca fiind la sute de km de Ambasada dai telefoane si nimeni nu-ti raspunde iar ei pe ocolite sustin ca ai ceva in neregula la cap.
Tu sustii ca esti invitat la Ambasada/Consulat a doua zi de Rusalii , de o functionara care iti raspunde anosta la telefon , nepasandu-i ca institutia este oficial inchisa iar tu parcurgi sute de kilometri numai ca sa vezi niste gratii ferecate...............iar ei cu tupeu sustin ca este o intamplare nefericita.
Tu sustii ca un tanar roman a murit in Irlanda iar sotia disperata suna la telefonul de urgenta al Ambasadei ....si nimeni nu raspunde ........................iar ei sustin ca este o alta intamplare , intamplatoare si profund nefericita !
Tu sustii ca nu este normal sa faci 500 de km (dus intors) ptr a fi programat la programarea programarilor ptr un banal pasaport, cand har Domnului se poate face printr-o conversatie civilizata de cateva minute la telefon .............iar ei sustin cu un tupeu greu de imaginat ca n-ai noroc in viata !
Tu sustii ca dupa multe luni de asteptare vrand sa stii daca ti-a sosit pasaportul ptr care ai fost atat de hartuit , dai telefoane care suna in gol...trimiti email-uri la care nu primesti raspunsuri iar cand le primesti sunt cu tenta umoristica parca facute voit in asa fel incat sa-ti demonstreze ca esti la mana lor si ...nu-ti raspund la intrebarea pusa ..........in schimb iti trimit pe o pagina intreaga programul Ambasadei.......................iar ei sustin in gura mare cum ca esti mincinos si ca nu te-ai interesat de soarta actului care se afla de ceva vreme prin cuferele Consulatului.
Tu sustii clar ...ca esti nemultumit ......iar ei drept raspuns ...diplomatic fireste ...sustin ca te dau in judecata.
Dupa toate acestea este firesc sa te retragi intr-un colt, plin de indoieli si sa te intrebi cu mare precautiune : " Ma ...ori pe mine m-a dilit strainatatea si mi-a bulversat profund discernamantul...deci am paranoia ...ori personalul Ambasadei/Consulatului ...este incompetent sau rau voitor ...???
Ca umilirea sa nu se opreasca doar aici , daca aplici ptr un pasaport si sustii ca ai domiciliul in Irlanda urmeaza capitolul : "Delirul fara Frontiere" cu un fundal muzical de mare succes dupa piesa .."Hai sa te chish in cap romane". Dupa ce treci de razboiul informatiilor eronate si a programarilor, afli ca pe langa alte chichite ca sa iti accepte aplicatia, trebuie sa aduci o hartie de la Garda prin care sa se specifice ca ai rezidenta in Irlanda la adresa pe care sustii c-o ai. Toate bune si frumoase ...chiar nici o pala de suspiciune pana cand nu ajungi la biroul garzii.
Cu cateva zile inainte de 4 Septembrie anul trecut , cand tanarul meu mic era programat ptr depunere de acte, ma infiintez la usa garzii fiind sigur ca este doar o formalitate ce va fi rezolvata in 3 secunde. Le-am explicat oamenilor cum sta chichita problemei ...ei s-au uita chiorash la mine si mi-au spus clar ca ei nu sunt in masura sa ofere o asemenea dovada. Eu fiind in trecere si destul de ocupat nu am mai zabovit dar a doua zi iar ma protapesc in fatza tejghelei de la Garda , cu un maldar de acte doveditoare cum ca tanarul roman locuieste la adresa specificata in cerere si mai mult de atat le explic in detaliu ca fara aceasta dovada drumul nostru spre Dublin va fi inutil ptr ca Ambasada/Consulatul nu vor accepta aplicatia.
Parea treaba ca i-am pus in mare incurcatura. Au mai venit cativa gardisti in jurul meu ....au sucit si au invartit "Sample"-ul oferit de functionara de la Consulat, l-au rasucit in toate directiile ...si l-au pasat din mana in mana ...dupa care mi-au zis in cor ca ei nu au nici cea mai vaga idee , de ce Ambasada m-a trimis la Garda cu o astfel de hartie. Dupa 45 de minute de negocieri fara nicio rezolvare , am preferat sa ies eu de buna voie din sediul Garzii ptr ca atmosfera devenise destul de greoaie, politaii agitati iar ceilalti care asteptau dupa mine, martori la toata scena ....deja bateau darabana cu degetele pe bancute si pe ziduri.
Mai sa fie , mi-am zis.....Refuz sa cred ca s-a ajuns pana acolo cu inconstienta incat responsabilii de la Ambasada sa te trimita sa aduci ceva de undeva fara ca in prealabil sa aiba o intelegere parafata si semnata la nivel institutional. Era exact aceeasi situatie sa ma fi dus la Tesco si sa-i rog sa ma gireze la Banca Irlandei , ca as vrea sa iau un imprumut. Tanarul meu amic , martor si el la cele intamplate in sediul garzii ... simtind umilinta cum i se scurge pe sira spinarii , ca un shuvoi de zeama de varza acra imputita ..a decis : "Gata ...pana aici ...nu mai am nevoie de pasaport...prea multa umilinta ptr obtinerea unui act la care am tot dreptul" !
Eu transpirat de emotii si apucandu-ma celebra criza de ras pe fond nervos...dau telefon la Ambasada . Culmea ca dupa 250 de incercari imi raspunde dudia functionara cu deja obisnuitul elan care te face cumva din start sa te simti vinovat ptr indrazneala de a suna acolo, si-i explic cu subiect si predicat patania de la sediul garzii.... Ea nu ...si nu ...o tine langa balanga cum ca asa trebuie procedat si ne sugereaza clar ca nu putem aplica ptr pasaport fara semnatura de la Garda si poc ...arunca receptoru-n furca. Ma gandeam eu ca se bazeaza pe ceva fiind atat de ferma in actiuni asa ca devenisem din ce in ce mai sigur ca Ambasada are o intelegere clara cu Garda in acest scop si nu ne trimite asa la marea bajbaiala. Plin de ambitii fac cale intoarsa la Garda. Aia cand m-au zarit din nou ...s-au plesnit peste frunti intr-un gest spontan. Ce-i drept eu sunt si foarte greu de suportat cand ma lovesc de chestii imbecile si profund ilogice. Ma protapesc iar in fata lor si pulsez : "Stimate domn , ii spun , Ambasada Romaniei nu este Centra Shop-ul din coltul strazii ....ei nu ne trimit asa danga ...banga...darabanga pe la institutii irlandeze sa colectam semnaturi si stampile daca nu ar avea niste intelegeri clare institutionale ...deci este clar ca eu nu plec de aici fara semnatura !!!" ..... Oamenii vazand ca fac spume la gura il cheama pe un plutonier major...ala la randul lui ...il cheama pe un locotenent ...si tot asa pana a venit unul plin de galoane si caruia i-am explicat din nou toata tarasenia. Omul , foarte intelegator mi-a spus ca ei nu au cunostinta de astfel de intelegeri intre Garda si Ambasada motiv ptr care nu pricepe de ce eu cer cu atata ardoare dovada de la Garda cum ca locuiesc in Irlanda ??? La fel de amical imi explica cum ca oriunde in Irlanda ti se cere o dovada de adresa , este suficient sa te prezinti cu un abonament, un contract, o factura sau cu un desfasurator de la banca .....si inca o data s-a aratat foarte nedumerit ca Ambasada Romaniei ma trimite la ei ptr dovada de adresa. Cu cat omul era mai calm si logic in explicatii cu atat simteam ca-mi cade tavanul in cap de rusine. Pana la urma , simtind ...atat talentul meu artistic cat si hotararea mea de a nu parasi cladirea , omul a facut o aroganta prieteneasca si mi-a eliberat hartia care era vitala ptr tanarul meu amic in vederea obtinerii pasaportului.
Cand ne-am prezentat la ghiseul Consulatului si i-am spus duduitei functionare patania cu Garda ...mi-a ingaimat niste ...mdauri....bauri...din care am dedus ca alti romani s-au descurcat cumva cerand astfel de aberatii pe la statiile de politie.
Cum sa nu ma gandesc iar la dilema care ma framanta : " Ori eu am dat in PARANOIA ...ori la sediul Ambasadei miroase a incompetenta " ??
Cand dupa activitatea asidua a domnului Consul in a demonstara ca exista doar un numar aproape insignifiant de romani nemultumiti ....(si astia mincinosi...hachitari si rau voitori) in comparatie cu zecile de mii de romani care delireaza de bucurie cand sunt nevoiti sa apeleze la serviciile Ambasadei, sustinut frenetic si de cativa pupincuristi care stau mai tot timpul cu mucii curgand prin castroanele institutiei ...eram pe punctul de a-mi recunoaste faptul ca am PARANOIA !
Norocul meu, de nu m-am varat de bunavoie in camasa de forta , este ca in ultima vreme tot stau de vorba cu romani care au cele mai hilare povesti cu privire la serviciile consulare si mai mult de atat, acum doua zile ma contacteaza un roman care locuieste in Dublin si care printr-o lunga discutie la telefon imi explica omul cu naduf cat timp a pierdut pe la toate statiile de politie , tragand de toti ofiterii sa-i dea autografe cu care sa se prezinte la Consulat sa-si depuna actele ptr pasaport, iar aia se uita la el ca , curca in lemne si nu pricep nici in ruptul capului ... despre ce este vorba !
Petre Tanase
© copyright 2015

POCAITII

Parca din ce in ce mai des imi este dor de cartierul in care am copilarit si unde mi-am trait o buna parte din tinerete. Simt din cand in cand o adiere palida , un miros parca cunoscut pe care vreau sa-l prind , ca-mi face bine ...dar dispare ca o himera.
Este un fel de dorinta de a ma intoarce in timp. Cate amintiri ma leaga de locul ala de pe malul marii ! Cartierul PENINSULA.... un cartier plin de viata , unde in fiecare clipa se petrecea cate ceva.
Situat pe mal de mare in partea veche a orasului Constanta, strazi inguste pavate cu granit ...blocuri vechi cu camere imense, construite pe stanci de grecii si evreii care s-au perindat prin zona . Pe strada mea este Biserica Catolica iar la capat... dai de marea cea mare. In spatele blocului meu este Biserica Ortodoxa iar putin mai la deal pe aceeasi strada, Marea Moschee. Cazinoul, Muzeul Ion Jalea, Muzeul de Istorie, Edificiul Roman Cu Mozaic ...toate sunt adunate acolo...in cartierul meu.
Viata era traita la cote maxime . Acolo era cam cea mai pestrita populatie : Romani, tigani, turci , tatari, macedoneni, lipoveni.... Mergeam la scoala impreuna, ne bateam , ne jucam , ne pupam , ne porcaiam ca la usa cortului cu cele mai sofisticate injuraturi iar seara cu greu ne adunam pe la casele noastre . A doua zi eram iar prieteni. Pitoresc era si faptul ca la coltul strazii mai tot timpul era o mare adunare de muieri care despicau "firul in patru". Stateau atarnate pe garduletul de piatra ce imprejmuia Muzeul Ion Jalea, iar mai toate aveau ocupatii destul de serioase: unele crosetau, altele coseau la gherghef timp in care barfeau cu naduf si spargeau seminte la foc automat. Locurile erau mai tot timpul ocupate asa ca in fiecare zi...de dimineata devreme pana seara tarziu era un adevarat spectacol care in permnenta se juca cu "casa inchisa". Acolo de fapt era un fel de tribunal al cartierului. Ele decideau cam ce este bine si ce este rau in cartier.
Ca tabloul sa fie complet, la cativa metri ...prin zona Cazinoului, cand seara dadea sa cada ...se adunau curvele si proxenetii care se ocupau cu primirea marinarilor straini proaspat sositi in Portul Constanta. Gasca era asortata , cu traficanti de valuta si cu micii gainari care furau de prin buzunare.
Totul facea parte din decor si nu dadea batai de cap nimanui...pana cand la un moment dat , viata trepidanta si plina de culoare a cartierul avea sa fie de-a dreptul bulversata ...AU APARUT POCAITII !
Copil fiind , habar nu aveam ..cine ...ce ...cum si in ce fel sunt ei dar simteam o panica generala.
Pe una din stradutele inguste , intr-o casuta destul de retrasa se mutasera proaspat o famile de pocaiti.
"Tribunalul" muierilor clevetitoare de la colt de strada a dat imediat verdictul; " Nu-i a buna ...ne paste pericolul destabilizarii",... dupa care , si-au scuipat in san , fiecare cum s-a piceput mai bine ... si au spus in cor...."Doamne fereste" !
Ete ca din pamant , apare si tzarcovnicul de la biserica ortodoxa din cartier ...( un betivan cu nasul borcanat si rosu, care era total lipsit de voce si de ureche muzicala)... si-a luat o fatza de " apocalipsa e pe-aproape" iar dupa ce a sughitat de trei ori si si-a facut in graba cateva cruci, a grait babelor infierbantate : " Sa va feriti de ei ca Dracul de tamaie ...eu atat va spun ! " Dupa ce concluzia a fost trasa , lasand in urma lui muierile siderate , a mai facut un ultim semn al crucii cu mana in aer, in semn de binecuvantare si s-a indreptat hotarat spre restaurantul Vraja Marii unde de obicei isi facea veacul.
Vestea s-a raspandit cu viteza luminii iar povestile de ingrozit copiii nu au intarziat sa apara. Echivalentul expresiei : " Te dau la tigani"...era " Daca nu esti cuminte te dau la pocaiti"!
Aparatul de lansat barfe functiona la foc continuu. Ba se spunea ca-si maltrateaza copiii, ba ca se aduna cu totii intr-o incapere intunecoasa si fac tot felul de rusinarii, ba ca mananca o data pe saptamana , ba ca-si schimba copiii intre ei ...si fiecare baba tzacnita de prin cartier mai adauga cate ceva la intalnirile zilnice de la coltul strazii.
Vacanta de vara era spre sfarsite iar de cand se mutasera "pocaitii" in cartier prea putin i-am vazut prin zona.
Treceam in clasa a 8-a si in prima zi cand am ajuns in curtea scolii din cartier ,intr-un colt retras, parea ca este rost de bumbaceala. Hop si eu ! Inghesuit in gard de cativa dintre colegi, era chiar baiatul familiei de pocaiti proaspat mutata in cartier. Era singur si incasa fara sa cracneasca , pumni si picioare de la cei care participau la "festivitate". Cum mie destinul, intotdeauna mi-a rezervat parca dreptul de a face pipi contra vantului , iata-ma si de data asta pregatit sa ma iau la hartza cu multimea. Mi-am aruncat ghiozdanul si am inceput sa impart lovituri bine tintite in toate directiile pana cand , printre injuraturi si amenintari...s-a spart gasca.
L-am ridicat pe baiat de acolo ...s-a scuturat de praf , si-a aranjat cat a putut de bine tinuta de scoala si dupa ce mi-a multumit am trecut la prezentari : " Eu sunt Laurentiu si-mi pare bine sa te cunosc" .... " Eu sunt Petre " i-am raspuns iar din vorba in vorba am aflat ca urma sa fie exact cu mine in clasa ...a 8-a D... I-am propus sa stea cu mine in banca si el a acceptat bucuros. De atunci eram mai tot timpul impreuna. Se legase , sa zic asa un fel de prietenie. Eu injuram ...el nu...eu fumam el nu...dar aveam multe puncte in comun...si ce era cel mai important - radeam amandoi cu o pofta nebuna. La sfarsitul primei saptamani de scoala , ma trezesc cu el la usa si a tinut mortis sa ma invite la masa. Ai mei nu s-au impotrivit catusi de putin. Am ajuns in cateva minute acasa la el unde am facut cunostinta cu tanti Stela (mama lui) , nenea Paul (tata) si cu ceilati patru frati . Era o casa ingrijita si mirosea a mancare proaspat pregatita. Ai lui ma adoptasera instantaneu iar eu ma simteam foarte bine in prezenta lor. Din prima zi m-am simtit ca un membru al familiei . Imi devenea din ce in ce mai evident ca tot ce se vorbea despre ei ... erau doar povesti scormonite de minti atrofiate. Nici nu au incercat sa ma spele pe creier....nici sa ma taie la juglara ....nici sa ma converteasca la religia pe care o practicau. Intr-o zi chiar eu i-am rugat sa ma ia cu ei la biserica unde se duceau. Apartineau Cultului Baptist iar cand am ajuns acolo, nu am gasit absolut nimic care sa ma inspaimante. Am vazut o mare de oameni care se rugau Lui Dumnezeu ! Printre predici si rugaciuni se cantau melodii frumoase cu versuri religioase si usor de priceput iar corul care intervenea din cand in cand ma fascina. Prietenia mea cu Laurentiu si cu familia lui a durat multa vreme. Niciodata nu mi-au sugerat sa trec la religia lor si niciodata nu i-am auzit vorbind urat de religia ortodoxa - religie care ...ca sa zic asa am mostenit-o din familie . Trecand anii am inteles din ce in ce mai bine de ce apartinatorii altor culte religioase trebuiau musai intimidati, discreditati si prezentati opiniei publice ca pe niste monstrii. Aparatul de Securitate lucra neincetat. Desi Baptistii, Penticostalii, Adventistii etc ...erau culte recunoscute in Romania pe vremea lui Ceausescu , comunistii aveau o mare teama de practicantii acestor religii ptr ca erau foarte uniti....se ajutau reciproc si comportamentul lor onest iesea prea mult in evidenta iar metoda ieftina de manipulare a maselor , prin lansare de zvonuri se dovedea in multe cazuri de foarte mare efect. Cu mult mai tarziu am aflat ca foarte multi turnatori care-si trageau fetze
pioase de credinciosi erau infiltrati de Securitate printre randurile lor, ptr a-i veghea in permanenta si ptr a raporta orice miscare. Rolul lor nu se limita numai la atat. Ei trebuiau sa lanseze si zvonuri sau chiar sa intre in situatii compromitatoare ...in asa fel incat opinia publica sa reactioneze si sa arate cu degetul. Se pare ca la noi romanii tertipurile astea de manipulare ieftina prind de minune si se datoreaza in mod evident spiritului de turma pe care din pacate multi dintre noi l-au mostenit sanguin si pe care tinem mortis sa-l pastram cu sfintenie. Daca din intamplare intalnim un pretins pocait care ne salta portofelul din buzunar ...este suficient sa urlam cat ne tin bojocii ...ca pocaitii sunt hotzi. Daca tot din intamplare avem ca vecini , pretinsi pocaiti care sunt turnatori pe te miri unde ...din nou tipam ca pocaitii sunt turnatori . Nimic nu poate fi mai caraghios si mai lipsit de discernamant decat sa-i bagi pe toti in aceeasi galeata. De-a lungul anilor si eu am intalnit destui indivizi dubiosi, pe care-i cunoscuseram in perioada in care eram proaspat venit in Irlanda. Stiam ca fura din Tesco ori de prin alte magazine, sau ca-i turnau la politie pe cei fara acte aici , dar care peste noapte au apucat calea dreapta a credintei. Nu zic ..NU. Poate unii dintre ei intr-un moment de revelatie chiar s-au pocait desi multi au ramas cu aceleasi metehne. Fariseismul asta , dupa cate am aflat este o mare gaselnita prin strainataturi in mod deosebit. Multe lichele s-au infiltrat printre majoritatea oamenilor cinstiti, pocaiti si cu reala credinta in Dumnezeu. Sub umbrela generoasa a unor culte religioase , derbedeii care apeleaza la astfel de tertipuri se simt mai in siguranta si apartenenta lor la "calea cea dreapta "... le confera un anumit statut , mai clar o carte de vizita care este folosita fara scrupule in atingerea unor scopuri personale, meschine, ducand cu mare usurinta in eroare oamenii de buna credinta.
Astazi am avut placerea sa port o lunga conversatie la telefon cu Laurentiu. De multi ani este stabilit impreuna cu familia lui in SUA. Am depanat multe amintiri. Este acelasi tip serios ,dar care si rade cu pofta cand este cazul. Mi-a marturisit spre finalul convorbirii ca discutia cu mine si calatoriile printre amintiri i-au creat o stare de bine. Chiar la un moment dat mi-a spus : " Multumesc frate Petre"...la care i-am replicat imediat : " Heeei eu nu sunt baptist"...."Nu conteaza" ....imi spune el ..." Tu ai fost, esti, si vei fi ptr mine ...ca un frate"....
Marturisesc sincer , ca m-a impresionat si i-am promis ca am sa asez pe hartie o parte ...o mica parte ...din viata tumultoasa a cartierului Peninsula, unde poate asa a vrut Dumnezeu la momentul acela sa-mi ofere sansa de a cunoaste un om minunat...pe numele lui ....Laurentiu !

Petre Tanase
© copyright 2015

NOTA:
"POCĂÍ, pocăiesc, vb. IV. Refl. 1. (În conceptiile religioase) A-si mărturisi păcatele săvârsite, a se căi si a căuta să obtină iertare prin post si rugăciuni. ? A manifesta părere de rău, a avea remuscări, a se căi pentru o faptă, o greseală etc. ? Tranz. fact. A face pe cineva să-si mărturisească păcatele sau greselile si să se căiască de ele"...(Sursa: DEX online)

SCRISOARE DESCHISA DOAMNEI FLORINA AVRAM

Stimata doamna , apelez la dumneavoastra cu vadita emotie si nezdruncinata admiratie dar si cu olecutica de invidie caci am aflat din trei surse, cum ca maine participati la o intalnire istorica cu oficialitatile Ambasadei , chiar cu dnul Consul in persoana.
Draga doamna , in primul rand v-as ruga sa transmiteti tuturor oficialilor care populeaza cladirea Ambasadei prinosul meu de recunostinta ptr efortul lor neconditionat in a umili romanii din Irlanda cu cele mai de neinchipuite metode...(chiar multe dintre ele imi sunt foarte bine cunoscute de pe vremea cand in Romania domnea legea tacerii si intimidarii).
Poate o sa vi se para anormal dar nu toti oamenii suntem la fel dupa cum si dvs banuiti stimata doamna Florina Avram Ilovan
EU SUNT MASOCHIST !!!! ( In situatia in care nu aveti idee de semnificatia termenului va sfatuiesc prieteneste sa consultati DEX-ul).
Asta m-a si indemnat sa plec din Romania. Am trait din plin o tinerete frumoasa si plina de frustrari in tara mea, pe vremea comunismului cand minciuna , ipocrizia , teama, stropitul cu noroi , diversiunea , atzatzatorii, turnatorii, lipsa de profesionalism a diversilor factori de raspundere care erau pusi in posturi cheie si de care nu de putine ori depindeai pur si simplu mi-au umplut de bucurie o parte importanta din viata ...pe care o regret !
Am sa va dau numai un singur exemplu stimata doamna ca sa ma puteti intelege :
In acele vremuri minunate cand pur si simplu ajungeai instantaneu la orgasm din cauza umilintei cu care erai strivit , eu functionam ca un biet lucrator intr-un teatru de revista si ma straduiam cu puterile mele destul de limitate sa fac lumea un pic mai fericita. Ete stai asa ...ca nu eram de capul meu ! Ptr anumite aprobari , incuviintari , planuri artistice si tot ce tinea de domeniul sus mentionat trebuia sa faci temenele peste temenele la un Comitet de Cultura ...Comitet care era condus de o doamna pe nume BOROIADI. Era o duduie cu sex incert , parul strans intr-un coc sever, o discreta mustacioara sub nasucul coroiat si care purta pantofi barbatesti cu sireturi groase. Ea ocupa aceasta functie doar ptr faptul ca facuse celebra Academie Politica Stefan Gheorghiu si avea doua calificari : de sudorita si de lacatus mecanic ...deci suficient de bine pregatita ptr a fi pusa la conducerea destinelor culturale, ale orasului Constanta. Aceasta doamna (sa-i zic asa) imi era deosebit de simpatica si chiar pot spune ca aparea destul de des in visele mele provocandu-mi placeri nebanuite ( si destul de repetate). Tot ce planuiam noi artistic noaptea ...se destrama ziua cand prin profesionalismul ei de necontestat ..."taia" totul dintr-o miscare hotarata de condei . Nu am sa uit clipele de maxima excitare pe care le traiam cand ne chema la biroul ei la ora 9 dimineata si ea aparea pe la 2 dupa amiaza. Pe mine , care nu eram membru de partid si nici macar turnator la Securitate ... nu avea " ochi "sa ma vada ! Tot ce venea din partea mea se pare treaba ca era contaminat ....arunca la gunoi si facea deratizarea. Mi se balanganea trupul infierbantat si excitat la maxim ...ochii mi se dilatau de placere ...imi tremura buza inferioara intr-un ritm alert si simteam ca-mi pierd cumpatul de placere !!!....Ahhhhh ce vremuri ...scriu si ma excit la cote alarmante ....
Odata cu terminarea (chipurile) acestui regim comunist care mi-a creat placeri trupesti si spirituale deosebite a trebuit sa-mi iau si eu talpasita spre alte orizonturi , in cautare de adrenalina. Aflasem ca romanii sunt ciuca batailor de joc prin strainataturi si nimeni nu-i apara . Acolo este de mine , mi-am zis.... si ete-ma ajuns in Irlanda, iar maine ...poimaine fac 18 ani la numar de cand vietuiesc si cu bune si cu rele pe aceasta insula.
Ani de zile aici in Irlanda am trait vremuri cumplite. Nu m-a fugarit nimeni pe strada....autoritalile irlandeze la care am apelat in nenumarate randuri nu m-au umilit .... garda nu m-a scuipat in trafic....primarul unui oras in care am trait ceva vreme si la care am fost nevoit sa intru in audienta , m-a primit prieteneste si cu zambetul pe buze rezolvandu-mi rapid problemele ..... eram disperat !!!!...Am trait vremuri tulburi stimata doamna , prea se purtau cu mine ca si cu un OM.
Nefiind pe placul meu acest comportament "necivilizat" ...am aplicat ptr cetatenie. Eram sigur ca ceva umilitor o sa se intample ...simteam visceral nevoia de a fi "calcat in picioare".
Crezi stimata doamna ca visul mi s-a indeplinit ? Aiurea ...m-am inselat din nou. Eram distrus. Mi-au acordat CETATENIA intr-un cadru oficial si emotionant iar cu obtinerea PASAPORTULUI IRLANDEZ...nu a durat mai mult de o zi ...(ptr ca atunci imi decedase tatal si avem urgent nevoie de document sa pot pleca). M-au scos pur si simplu din sarite functionarii de la pasapoarte care se mobilizasera exemplar si cu multa dorinta de a-mi sari in ajutor.
Uffffff....ce vremuri triste ! Imi venea sa urlu ani la rand ca nimeni dar nimeni nu-si bate joc de mine intr-o tara straina. Eram la un pas de greva foamei pana anul trecut cand un roman a apelat la mine sa-l duc la Ambasada Romaniei cale de sute de kilometri ca sa-si rezolve problema cu pasaportul. Abia atunci mi-am revenit si pana in ziua de azi port o mare recunostinta acestui tanar cetatean roman.
De atunci traiesc delirul vietii mele ...traiesc placeri nebanuite !
Cand am dat anul trecut telefon la Ambasada iar duduia cu vocea absenta si profund deranjata mi-a taiat elanul de a mai cere informatii si m-a invitat hotarata sa rezolvam problema actelor a doua zi de Rusalii ...cand institutia ce reprezinta Romania este profund inchisa .... a fost de fapt inceputul placerilor mele perverse.
Aceeasi doamna dupa ce am sunat iar....la fel de insistent ...ma ocoleste prin toate tufele si nu-mi ofera clar informatiile de care aveam nevoie si pare treaba ca nici nu percepea clar romana in care vorbeam .... deci am fost nevoiti sa batem cale lunga (din Co Mayo) , ptr a sta la o coada deasa si ptr a-l pune pe baiatul cu problema pe lista cu programari ...peste 4 luni !!!!!!...... Deci cheltuiala pe benzina....zile lipsa de la serviciu ...timp pierdut...oboseala ...nervi ..... ptr o simpla programare ce se putea face la telefon. Tanarul roman s-a enervat ...eu nu....gustam culmile extazului.
Dupa 4 luni , mai clar pe 4 Septembrie iar batem calea cea lunga ptr a depune actele si ptr a plati modica suma de 100 de euro. Informatia primita de la ghiseu a fost cum ca in Noiembrie, maxim in Decembrie pasaportul soseste in Irlanda. Deci nimic care sa ma zguduie. Tanarul prieten foarte multumit ca a scapat de-o grija ...iar eu total nemultumit ca nu s-a petrecut nimic notabil.
De mai bine de o luna de zile sunt iar fericit.....
Sub ochii mei se dau zeci de telefoane zilnic la Ambasada dar nimeni nu raspunde . Tanarul meu amic merge mai departe si trimite email-uri . La primul email primeste un raspuns dupa cateva zile, unde este sfatuit sa-si bage la o rubrica CNP-ul ca sa i se raspunda cum stau datele problemei. Dupa ce omul actioneaza conform indicatiilor primeste un raspuns stupefiant : " Nu figureaza in registre cum ca ar fi depus ceva acte". Eu rad de ma dau cu capul de pereti ...tanarul se ambitioneaza si mai trimite un email ceva mai explicit, unde roaga sa i se spuna citetz daca a ajuns pasaportul au ba. Ce crezi ca raspunde Ambasada dupa cateva zile ???
I se explica in detaliu cu virgule si paranteze programul Ambasadei care este de la ora de....la ora de....
Eu traiam viata la cote maxime ...tanarul amic se dadea marunt cu capul de coltul mesei...deci nicio cale cat de firava sa afle daca poate ...sau nu , sa intre in posesia pasaportului. Omul si-a facut un scop in viata si sta calare pe telefoane si pe email-uri.
Aflu cu diverse ocazii ca mai sunt si alti romani purtati pe drumuri si umiliti pe la gratiile Ambasadei. Nu stiu daca ei traiesc momente de revelatie cu aceste ocazii dar eu sunt pe deplin multumit.
Prind din zbor o informatie cum ca se punea la cale o intalnire unde romanii urmau sa fie invitati sa-si spuna pasurile in fatza oficialilor de la Ambasada . Se pare ca din motive de securitate aceasta intalnire, trebuia musai sa se infaptuiasca undeva in afara instutiei...dupa care s-au razgandit (prietenii stiu de ce) ...s-a amanat ...ca in cele din urma sa se realizeze rendez-vous-ul tot la sediul Ambasadei dar cu un numar foarte limitat de romani. De la toate aceste gandeli si razgandeli (atitudine normala ptr un corp diplomatic) ....mi-a zburat gandul la celebra poveste a lui Ion Creanga...."Canutza om sucit"....
Eu neavand posibilitatea sa gust din plin placerea unei asemenea intalniri am sa te rog stimata doamna Florina Avram sa transmiti oficialilor Ambasadei deplina mea satisfactie si mandrie patriotica ptr incompetenta de care dau dovada !
Multe alte amanunte si felicitari am sa le depun intr-un memoriu adresat Presedintelui Romaniei, Ministerului de Externe si pe unde s-o mai nimeri .
Multumiri anticipate !
Petre Tanase
 © copyright 2015
 NOTA: Aceasta insiruire de cuvinte este un pamflet si trebuie tratat ca atare !

SCRISOARE CATRE TANTI AGLAIA

Draga tanti Aglaia , afla despre mine ca sunt bine sanatos ceea ce iti doresc si " lu matale" . Tanti Aglaia sa nu te superi pe mine ca ieri s-a intrerupt convorbirea noastra telefonica la jumate si ca te-am pus in situatia sa vorbesti singura urmatoarele trei ore dar mi se terminase creditul.
Mi-a zis verisoara Lilicuta ca ai fost ingrijorata si ca vroiai sa afli mai multe despre nepotul tau iubit.
Ieri am avut o stare destul de proasta . Stii ca trebuia sa ma duc la sedinta aia cu oficialitatile de la Consulatul din Dublin, unde romanii urmau sa-si spuna nemultumirile in legatura cu serviciile oferite de Reprezentanta Diplomatica dar nu am mai apucat ptr m-au luat brusc emotiile ...si doar stii ce gingas sunt in astfel de momente ...asa ca m-am stricat la stomac si am stat mai mult in closet.
Stii doar ca pe mine ma iau alergiile spontan si instantaneu cand aud cuvantul " Sedinta". In timp ce ma pregateam s-o iau la drum, brusc am simtit calduri in piept, furnicaturi intre dejtele de la picioare si un carcel apasat imi zvacnea in stomac. "Mai ce sa fie "? ma intrebam neincetat... Cand am vazut ...ca dintr-o data , mi se desira shoseta stanga ...gata ....mi-am zis ...este semn rau . Ma luasera valuri de transpiratie si incepusera sa-mi tremure genunchii. M-am asezat pe marginea patului sa-mi revin. Deja stiam de unde mi se trage :......Ma navalisera amintirile din tinerete !
Ti-aduci aminte tanti Aglaia cand am mers , cu ani multi in urma ...(era pe vremea lui Ceausescu)....eu , matale, nenea Lalu, si cu alti cetateni din sat, nemultumiti ca Primarul Varzaru niciodata nu raspundea la telefon si ne dadea actele de care aveam nevoie taman cand nu ne mai trebuiau ? Ce zaiafet a iesit la sedinta aia ! Nu pot uita cand Primarul daduse ordin sa intre in sala numai 5 dintre taranii nemultumiti iar el venise cu de trei ori mai multi de partea lui ....toti unul si unul . Adunase toti derbedeii si carpacii satului , ptr ai asmutiti impotriva noastra ca sa ne intimideze. Doamne ce sunete guturale scoteau bezmeticii aia adusi de el. Nu era chip sa spunem ceva ca si incepeau sa urle ca vacile taiate la jugulara. Cand nenea Lalu a spus ca lumea s-a saturat de aroganta si incompetenta Primarului ....valeu ce furtuna de injuraturi se starnise si cum le sarisera ochii din cap oamenilor lui ...de toti ne-am temut atunci ca vor da in dambla...asa se zmuceau. Imi adusesem aminte si de didliul ala care tot timpul bea pe datorie la crasma din sat si care toata ziua il pupa in cur pe Primar, de la care mai scotea tot felul de favoruri....cum trecuse el la microfon si cu gusha tremuranda urla cat il tineau bojocii , cum ca el se delimiteaza de noi , cei care chipuirile eram elementele destabilizatoare care bagam zanzanie in sat si mai mult ....a cerut trimiterea noastra in judecata. Doamne, tanti Aglaia ce vremuri am trait si ce lichele securisto- comuniste a putut crea monstruosul sistem din Romania . Puschea pe limba ...bine ca s-a terminat !!!!!!
Ete de asta nu m-am dus in Dublin ieri ptr ca m-au bantuit ptr cateva clipe tenebrele trecutului si chiar m-am alarmat degeaba.
Se pare ca la Consulat nu a fost o sedinta , in adevaratul sens al cuvantului. A fost as putea spune, o intalnire prieteneasca unde fiecare si-a expuns punctul de vedere iar dupa cateva clipe au ajuns la un consens general, s-au imbratisat iar apoi, unii dintre ei au iesit la iarba verde unde au continuat discutiile despre imbunatatirea vietii romanilor din Irlanda. Deci m-am temut degeaba. Totul s-a desfasurat intr-o armonie deplina , lucru confirmat si de fata lui Avram cu care am stat de vorba tarziu in noapte si care mi-a raspuns punctual la toate intrebarile cu ...DA....Si la prima intrebare ...si la a doua ...si la a treia . Deci am obtinut trei de DA si m-am declarat multumit. Se pare treaba ca oamenii de la Consulat lucreaza constiincios si chiar vor sa se extinda ptr a veni si mai propt in intampinarea si rezolvarea rapida a problemelor cu care se confrunta romanimea in Irlanda. Deci numai motive de bucurie. Acum stii si matale cat sunt de hachitari romanii si cum mai exagereaza pe ici pe colo. Asta-i romanul ...nerabdator si in permanenta nemultumit. El cand da telefon la Consulat vrea musai sa-i raspunzi in primele 5 zile....iar daca trimite sa zic asa ,un email , el necumpatat cum este ca natie ...vrea neaparat sa primeasca si raspuns.
Apropos ...stii ca-ti vorbeam eu de baiatul ala cu care am fost cale de 8 ore , la Consulat ca sa aflam o informatie ? Eee pana la urma si-a depus actele ptr pasaport anul trecut in Septembrie.
Da ..a reusit dar de o luna si ceva pur si simplu m-a scos din sarite...ti-o spun pe aia dreapta! Intrase in panica. Toata ziua incerca sa ia legatura cu Consulatul si sa afle daca i-a sosit pasaportul. Ba telefoane ...ba email-uri... si nu primea niciun raspuns. Eu i-am spus ..." Stai mai baiatule linistit . Au si oamenii aia treburile lor nu stau ei acum sa-ti raspunda tie la telefon. Daca ti-a sosit pasaportul este bun sosit ....poate oamenii vor sa ti-l puna in ghetute de Mos Nicolae ...nu mai intra asa in panica"....Deh ...tineretea ...ii clocotea sangele in vene , de-mi venea sa-l iau la carpeala. Cat m-a enervat insistenta lui. dar ma rog...a aflat ieri de pe facebook (!!!!???) , ca i-a sosit pasaportul la Consulat. Vezi tanti Aglaia ...cum ajung deseori la vorba "lu matale" : ..."cu rabdarea , treci marea" ...si ai dreptate tanti.
Aoleoooo....uitam sa-ti spun ceva . Am auzit ca vrea sa vina nenea Lalu in Irlanda si ca o aduce si pe tanti Filocomasia cu el, care este trecuta de 90 de ani. Fereasca Dumnezeu , oricand te poti astepta la ceva rau, nu ca zic dar vreau sa spun..... asa ca transmite-i lui nenea Lalu, ca inainte s-o ia la drum, s-o duca pe femeie la biserica din sat sa se impartaseasca si sa-i faca popa o citire sumara. Apoi sa se duca cu ea la Primarie sa-i faca preventiv Certificatul de Deces si toate cele necesare inhumarii.... ca inca o data iti spun ...fereasca Sfantul ,crapa femeia pe aici si-mi face viata grea, ca la Consulat nu se raspunde la telefonul de URGENTA oricand. Asa ca ...noi sa fim pregatiti ptr orice .Eventual sa-i faceti si groapa .....in caz de ceva , o tin aici in frigider in cateva pungi.....si de nu raspunde nimeni la Consulat o zi.... doua , eu o pun in valiza si v-o trimit in Romania.
Cu mult drag, al tau nepotel
Petre Tanase
© copyright 2015

NOTA: Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare !

LA MULTI ANI !

Aş vrea in Do Major sa-ti fac o melodie
Dar n-am talent şi chiar nu are rost.
Mai bine-ncerc sa incropesc o poezie
Decat un cantec sec şi care suna prost.

Mă tot gandesc de azi de dimineață
Si crede-mă nu-i chiar asa uşor.
Că nu aş vrea sa-ti lălăi vreo romanță
Sau sa-ti ofer in dar, un banal marțişor.

Mă deranjează oarecum aspectul
Că foarte multi mi-au luat-o inainte,
Cu flori , felicitări cat i-a tinut talentul
Si vorbe dulci de-ti fac vartej in minte.

Aştept sa mă lovească vreo "scanteie"
Mai ai rabdare ca doar nu costa bani.
Caci țin morțis, de ziua ta femeie
Sa-ți spun in versuri un sincer "La Mulți Ani" !

 Petre Tanase
© copyright 2015

NUNTA LUI FANEL

Aseara am avut parte de o surpriza de proportii ! ...Cine-mi bate la fereastra? Un foarte bun si vechi  prieten pe care nu-l mai intalnisem de ceva vreme. Tare mult m-am bucurat cand l-am vazut ! El face parte dintre putinii ...foarte putinii mei prieteni in prezenta caruia ma simt excelent. Baiatul este tot din Constanta , pe numele lui de botez ..Fanel. Nici asta nu are toate "tiglele pe casa" ....de cate ori ne intalnim, ne aducem aminte de tot felul de lucruri si atata radem pana ni se taie respiratia si deja trecem la horcait. El este cel care mi-a adus aminte aseara de minunatele momente pe care le traiam la maxima intensitate cand in Romania fiind ,ne vizitam unii pe altii si ne faceam mici bucurii. Intalnirile alea minunate cu aroma de cafea...nu am sa le uit niciodata !  Ne adunam mai toti prietenii la un loc, aproape sapatamanal , la ceas de taina .,..si de fiecare data ne propuneam sa nu "o lungim" mai mult de doua ore ...Aiurea , nu de putine ori ne apucau zorlile, iar noi inca mai aveam cate ceva de povestit si oaresce lucruri de clarificat. De cate ori ne desparteam , ne dureau falcile de la atata ras . Desi aparent obositi dupa cate o noapte de taifas , ne simteam atat de incarcati cu energie pozitiva de eram in stare a doaua zi sa mutam si muntii din loc. Ne desparteam doar cu gandul sa ne reintalnim cat de curand !
Fanel, mi-a picat in ograda aseara in jur de ora 5...si nu intamplator ...stia ca asta este ora mea preferata de dus sau de primit vizite. Si mai mult de atat, este ora la care cu placere maxima imi savurez cafeaua ! Am pus ibricul de arama pe foc, iar cand cafeaua turceasca a fost gata am pus-o in cesti si ne-am asezat in fata semineului sa depanam amintiri............................................................................................................................................................................................................................................
Fanel a venit si el prin Irlanda ,cam sa tot fie 10 ani in urma, dar asa s-a intamplat sa stam tot timpul in orase diferite. Ne conversam la telefon mai tot timpul , deci stiam permanent unul de soarta celuilalt. Intr-o buna zi imi da baiatul telefon . Foarte precipitat si vadit emotionat, ma anunta hodoronc tronc si fara o pregatire prealabila,  ca se insoara cu o irlandeza asa ca deci si prin urmare imi spune  data si locul unde avea sa se desfasoare fericitul eveniment. Asta este un tip imprevizibil...mistocar ....hatru...repezit...vorbeste cu 300 de cuvinte pe secunda , este greu de urmarit daca te ia prin surprindere. Imi spune ...pa , si-nchide telefonul. Mai sa fie , ma luase brusc cu incertitudini! Baiatul ma mai invitase odata de mult la starea civila si s-a razgandit in ultimul moment...asa ca si treaba asta pe "nepusa masa" mi se parea un lapte praf.
Trec vreo doua saptamani....cand intr-o Vineri pe la ora patru in timp ce ma indreptam spre casa , ma suna Fanel. " Alo" ...imi spune ..." Ce faci , sper ca nu ai uitat in seara asta sa vii la petrecere ??!!" .... M-am blocat !!! Uitasem ....de fapt nici nu luasem prea in serios...Ce sa-i raspund acum? ..."Da ..da stai linistit ..o sa vin , oleaca mai tarzior ,ca vedetele, dar vin..".. M-am adunat rapid si m-am mobilizat. Mi-am facut o trecere in revista a hainelor de gala si am constatat clar ca nu am cu ce sa ma imbrac la un asemenea eveniment. Dau o fuga la Dunne Stores, imi cumpar un costum...o camasa si o cravata , ma reped si la un alt  magazin sa-mi cumpar pantofi...ajung acasa intr-o goana ...fac dus ma dau cu gel pe parul care mai mi-a ramas si "ia-o la drum". Aveam de mers mai bine de o ora jumate  pana la locatia cu pricina..de fapt era un fel de pub, la sosea . Doar ce pornesc de acasa , aranjat "pruna"...cand imi dau seama ca  mi se cam lipesc talpile de pantofi...clar ...nu-mi luasem sosete in picioare ! Chiar nu puteam sa ma duc la costum si fara ciorapi. Opresc la un magazin , imi cumpar ciorapi...ma descalt tacticos in parcare , incep sa trag de etichete , cu dintii incerc sa rup atele cu care erau prinse sosetele ...cativa cetateni se uitau la mine ...era si normal , nu vezi tot timpul un barbat la costum , bine frezat , parfumat si cu cravata noua, in parcare cu piciorul gol proptindu-se pe scaunul din fata incercand sa-si potriveasca sosetele !!....Ajung la destinatie cand brusc ma incearca o dilema...daca baiatul s-a razgandit?? Ma asteptam la orice asa ca m-am imbarbatat , mi-am facut de trei ori cruce si am intrat in cladirea plina de istorie. Valeei ce chiote de bucurie...muzica la maxim si un amalgam de nationalitati !! La intrare, ma intalnesc cu o matusa de-a lui , care tine mortis sa ma pupe pe gura. Abia am apucat sa ingaim ceva, cand apare si Fanel cu sotia irlandeza. Parca aveam un deja vu !!! Eu mai participasem la vreo doua nunti unde baiatul era rolul  principal, dar de data asta mi se oprise respiratia. Irlandeza semana perfect cu Stefan Hrusca , numai ca ea avea nasucul olecuta mai mare si barbia mai ascutita si adusa mult in faţa.
 Dupa ce am trecut cu bine peste formalitati, mi-am gasit un loc mai retras la o masa lunga unde erau mai multe scaune neocupate. De acolo priveam multimea care dansa si se distra fiecare cum apuca. Ginerica fiind din Constanta , programul era un amestec de geamparale, muzica turceasca...greceasca si alte cele. Oamenii erau cam la faza aia, unde chiar nu mai tineau cont de nimic.....erau inaintati in bautura , eu doar ce venisem. Ma simteam stingher. Atmosfera era mirifica ! Romanii tineau mortis sa-i invete pe cei cativa irlandezi dansul pinguinului. Doua doamne mai in varsta din familia baiatului se ocupau strict de respectarea traditiilor. La mica distanta de mine un roman incerca din rasputeri sa-i traduca unui irlandez , proverbul.. " frate ...frate dar branza-i pe bani", ceva la modul " brozer, brozer.....bat ciz is uit moni"...irlandezul s-a prefacut ca-l pricepe si au schimbat discutia, pe mine m-a busit rasul. Ginerica era in culmea fericirii, batea podeaua ca nimeni altul...mireasa dansa si ea geamparale plina de elan, amandoi erau beti crita. Un alt roman pusese mana pe microfon si incerca plin de incredere sa zica niste comicareli din repertoriul lui Amza Pellea. Audienta nu parea interesata dar romanul avea ambitii mari asa ca la fiecare sfarsit de fraza radea zgomotos ...pe principiul " vai ce-mi plac glumele mele" . Suferinta celor din jur a fost curmata la momentul potrivit de nevasta acestuia , care tremurand de furie ca o piftie , s-a repezit la sotul comicar...l-a insfacat de maneca hainei ...dojenindu-l aproape parinteste.... "Stai dracului la masa ca iar te-ai imbatat  ca un porc si ma faci de cacat". Eu am fost imediat  de acord cu initiativa doamnei si i-am multumit in gand.  Dj-ul a acoperit spontan situatia si a pus melodia " A plecat un tren din gara". Ma luase brusc melancolia , asa ca ma jucam pe un colt de servetel  x si o , cand deodata aud in spatele meu ..." buna ţuţu ....deranjez"? . Intrerupt in activitate , intorc capul si aproape ca ma lovesc de o mana plina cu bijuterii care statea in pozitia de a fi pupata. Posesoarea mainii, o femeie intre doua varste, cu o fatza prelunga si buze tuguiate, care la o estimare rapida , avea cu mult peste doi metri. Luat pe nepregatite m-am ridicat de pe scaun ...i-am pupat mana doamnei si m-am prezentat. Ea mi-a zis  ca o cheama ZINA, ca  ma stie din poze ...si ca Fanel i-a povestit multe despre mine. Din vorba in vorba , am ajuns pe ringul de dans unde ne miscam la sentiment pe ritm de tango.  Ma tinea strans de mana stanga iar cu cealalta mana ma mangaia pe cap. Abia de-i ajungeam pana la ţaţe. Ma simteam ca un idiot si dansam in contratimp.  Eram crispat si incercam sa-mi fac planuri de evadare.  Cred ca ne invartisem prea mult pe loc ....ma luase cu ameteala . Imediat mi-am facut semnul crucii cu limba in cerul gurii si ma rugam la Dumnezeu sa nu-mi pierd echilibrul pana se termina melodia. Zana, traia intens fiecare acord si ofta adanc  la fiecare cuvintel din frumosul cantec. Ma tinea din ce in ce mai strans de palma stanga si ne lipisem atat de mult unul de altul incat  ma luase cu transpiratie abundenta. Pe ultimele acorduri am rabufnit si i-am sugerat sa mergem la bar sa bem ceva.
Proasta inspiratie. Ea a comandat o votca cu cola iar eu un 7up. " Aaaaaaa cocos ...nu merge ...aici nu suntem la cofetarie"....zise ea ..si mi-a comandat si mie o votca. Degeaba am incercat sa-i explic cum ca eu nu beau alcool. Nu a fost chip....asa ca m-am conformat...mi-am zis ca nu s-o face gaura in cer daca beau olecutica. Dupa prima votca ...am mai comandat una ...si inca una ...si inca una... Zana incepuse sa-mi povesteasca viata ei . Mi-a spus ca-i maritata cu un italian, dar ca nu a putut veni cu el ca  nu este deplasabil. Am inteles ca este cu mult trecut  peste 70 de ani si este imobilizat intr-un carut cu rotile dar are o casa frumoasa langa Roma. Mi-a spus sincer ca in ciuda faptului ca este paralizat de la brau in jos ea il iubeste dezinteresat. Parea afectata de aducerile aminte , asa ca a mai comandat ceva de baut . De data asta am trecut la vin rosu. Primul pahar a trebuit sa-l bem dintr-o inghititura ...asta ca sa respectam o traditie din Italia , care  spune ca daca discuti despre cineva drag  la o petrecere si persoana nu este de faţa , trebuie musai sa sorbi un pahar pe nerasuflate , in cinstea ei. Aici fiind vorba de barba-su a trebuit sa ma conformez.  Dupa alte cateva pahare (deja nu le mai stiam numarul) ..... a trecut la povesti mult mai intime si mi-a marturisit ca ori de cate ori ii pune plosca sa faca pipi , barba-su se rusineaza  iar dupa ce face cachitza si-l il baga in cada sa-i faca "ciup-ciup" el striga asemeni unui copil ....."".Voglio ottenere il mio anatre"" ....adica  ...vreau sa-mi aduci ratustele !!....Simteam ca-mi plenesc tamplele si nu ma mai mai puteam concentra ...asa ca am comandat cate o halba de bere si am schimbat brusc registrul conversatiei. Era evident ca ma imbatasem. Incepusem sa vorbesc mult ...sa rad cu gura pana la urechi.... deja eram mult prea relaxat . Am iesit cu Zina pe ringul de dans . Le-am dat clasa tuturor. Ma miscam cu mult talent si cu nesecata inspiratie coregrafica. Pe melodiile turcesti ...ma unduiam ca un sarpe, iar Zina isi misca pe ritm umerii facandu-mi din cand in cand cu ochiul.  Se alaturase si Fane cu nevasta-sa iar dupa ritmurile orientale am dat-o in hore moldovenesti. Ptr mine nu mai conta ...eram beat ...eram franjuri. Totul mi se parea o poveste din care nu mai vroiam sa ies. Pana si sotia lui Fane mi se parea ca-i Miss Univers.  Am cules de pe o masa un pahar cu sampanie si dupa ce l-am golit intr-o clipita, m-a reintors pe ringul de dans. Dupa hora tropaita, s-a trecut la dansuri sentimentale...Am mai ras un pahar de sampanie dupa care m-am infasurat strans de mijlocul Zinei cu care am facut un numar de mare angajament. Ea s-a aplecat spre urechea mea si mi-a marturisit ca simte asa o chimie intre noi. Eu nu simteam nimic. Aste-s cam ultimele crampeie de care mai mi-aduc aminte .... Mi s-a rupt brusc filmul !!!................................................................................................................................... ....................M-am trezit cu capul greoi intr-o casa straina si intr-un pat care nu era al meu. Constientizam situatia si ma concentram sa nu-mi misc pleoapele. Vroiam sa pun cap la cap intaplarile din ultimile 24 de ore. Nu-mi aduceam aminte, decat faptul ca am fost la nunta lui Fane ...ca am dansat ....si ca am cunoscut o tipa pe nume Zina.....restul ....bezna..... Habar nu aveam unde ma aflu  dar simteam rasuflarea cuiva care era foarte aproape de fatza mea si care-mi vorbea cu o voce voit alintata......" tigrisoruleeeee"......"obraznicutzuleeee"......" hai ...facem ochisori pisoias?" Refuzam sa cred ca mie mi se adreseaza .....nu ma recunosteam in descriere ...asa ca tineam ochii inchisi. ..."Hai magarusule ...stiu ca nu mai dormi.."...Aici deja ma atinsese...nu stiam la ce bate si ce vrea ...am deschis ochii brusc ....Nu mai puteam nici sa clipesc ...nici sa respir . Deasupra mea o femeie....hopa ....dupa cateva minute ma luase banuiala....Era Zina. A dat sa zambeasca si m-a socat....Ca sa ma conving ca ce am vazut este adevarat , am scos mana de sub plapuma si emotionat, dar hotarat i-am tras destul de delicat buza superioara si i-am dezvelit gingia. Puteam sa jur ca azi-noapte avea toti dintii frumos aliniati in gura !!! Mai sa fie ...ce s-a intamplat???!!! Ea s-a mobilizat imediat ...si-a intins rapid mana spre noptiera ...a luat placa dintr-un pahar si si-a fixat-o  rapid in gura , dupa care m-a privit cu repros...." Ce te dai asa surprins obraznicutzule ? Azi-noapte ..ti-a placut si fara dinti...dupa care s-a indreptat catre mine cu buzele tuguiate si dupa alte cateva alintareli m-a pupat pe frunte . Eram in delir ....ce vrea sa spuna femeia asta ? ...Ce treaba aveam eu cu dintii ei?  De unde pana unde ..."obraznicutule"..."taurasule" etc??? De ce era pe jumatate dezbracata si ce cauta in pat cu mine???? Am bagat instinctiv mana sub plapuma . Vroiam sa ma ciupesc de pulpa piciorului si sa ma conving ca nu sunt parte dintr-un vis urat.  Abia de-mi ating trupul si un alt soc ma aduce la realitate. Eram goooool !!!! Ma var cu totul sub plapuma si in patru labe incep sa alerg ca zapaucul in dreapta si in stanga patului , de-a lungul si de-a latul , in cautarea chilotilor. Eram deja furios si ma autosesizasem din oficiu. Mai scoteam din cand in cand capul din plapuma cand ajungeam pe la la marginea patului si maturam cu privirea podeaua camerei in speranta ca-mi gasesc lenjeria intima. Am intrebat-o banuitor si pe Zina iar ea mi-a raspuns pe acelasi ton alintat , care incepuse sa ma agaseze...."Nu stiu unde ti-ai aruncat coţoleii""......La dracu ...asta chiar c-a pus capac. Erau chilotii mei preferati. Din aia de bumbac , bleu, imprimati cu pescarusi in zbor si  cu jartea lata . M-am dat jos din pat infasurat in plapuma ...mi-am adunat hainele care erau imprastiate peste tot ...m-am dus in baie ...mi-am aruncat ceva apa pe faţa sa-mi revin cat de cat ...m-am imbracat ....mi-am cerut scuze Zinei si am plecat . Eram total dezorientat. Am coborat scarile ...in sufragerie era o priveliste apocaliptica ...se pare treaba ca fiecare a adormit cum si pe unde a apucat . Sticle goale aruncate prin toate colturile ....resturi de mancare ....mucuri de tigari ....Am iesit degraba in faţa casei..... am respirat adanc aerul proaspat al diminetii , iar dupa cateva minute de haladuit prin cartier mi-am dat seama ca sunt foarte aproape de Pub-ul unde avusese loc nunta lui Fane ..asa ca m-am dus glonte in parcare, m-am aruncat in masina si tot drumul pana acasa mi-am fortat creierii sa-mi pot aduce aminte ce s-a intampla in partea a doua a noptii.
Episoadele care -mi lipseau ...mi-au fost aseara  povestite de Fanel cu lux de amanunte .. cu prea multe amanunte as zice. Daca nu erau de ras ..ar fi fost de plans.  Refuz sa cred ca am jucat in filmul asta ! Zina este langa sotul ei pe care-l iubeste sincer iar  Fanel este fericit si indragostit ....s-a despartit de irlandeza si s-a cuplat  cu o romanca din Turda. Au programat nunta in primavara. L-am anuntat  fara ocolisuri ...pe mine sa  nu bazeze. Clar ..nu voi mai face parte din distributia urmatorului show marca Fanel !

NOTA: Numele personajelor din povestirea de mai sus , sunt fictive. Din pacate ...nu si actiunea!

Petre Tanase
© copyright 2015