POCAITII

Parca din ce in ce mai des imi este dor de cartierul in care am copilarit si unde mi-am trait o buna parte din tinerete. Simt din cand in cand o adiere palida , un miros parca cunoscut pe care vreau sa-l prind , ca-mi face bine ...dar dispare ca o himera.
Este un fel de dorinta de a ma intoarce in timp. Cate amintiri ma leaga de locul ala de pe malul marii ! Cartierul PENINSULA.... un cartier plin de viata , unde in fiecare clipa se petrecea cate ceva.
Situat pe mal de mare in partea veche a orasului Constanta, strazi inguste pavate cu granit ...blocuri vechi cu camere imense, construite pe stanci de grecii si evreii care s-au perindat prin zona . Pe strada mea este Biserica Catolica iar la capat... dai de marea cea mare. In spatele blocului meu este Biserica Ortodoxa iar putin mai la deal pe aceeasi strada, Marea Moschee. Cazinoul, Muzeul Ion Jalea, Muzeul de Istorie, Edificiul Roman Cu Mozaic ...toate sunt adunate acolo...in cartierul meu.
Viata era traita la cote maxime . Acolo era cam cea mai pestrita populatie : Romani, tigani, turci , tatari, macedoneni, lipoveni.... Mergeam la scoala impreuna, ne bateam , ne jucam , ne pupam , ne porcaiam ca la usa cortului cu cele mai sofisticate injuraturi iar seara cu greu ne adunam pe la casele noastre . A doua zi eram iar prieteni. Pitoresc era si faptul ca la coltul strazii mai tot timpul era o mare adunare de muieri care despicau "firul in patru". Stateau atarnate pe garduletul de piatra ce imprejmuia Muzeul Ion Jalea, iar mai toate aveau ocupatii destul de serioase: unele crosetau, altele coseau la gherghef timp in care barfeau cu naduf si spargeau seminte la foc automat. Locurile erau mai tot timpul ocupate asa ca in fiecare zi...de dimineata devreme pana seara tarziu era un adevarat spectacol care in permnenta se juca cu "casa inchisa". Acolo de fapt era un fel de tribunal al cartierului. Ele decideau cam ce este bine si ce este rau in cartier.
Ca tabloul sa fie complet, la cativa metri ...prin zona Cazinoului, cand seara dadea sa cada ...se adunau curvele si proxenetii care se ocupau cu primirea marinarilor straini proaspat sositi in Portul Constanta. Gasca era asortata , cu traficanti de valuta si cu micii gainari care furau de prin buzunare.
Totul facea parte din decor si nu dadea batai de cap nimanui...pana cand la un moment dat , viata trepidanta si plina de culoare a cartierul avea sa fie de-a dreptul bulversata ...AU APARUT POCAITII !
Copil fiind , habar nu aveam ..cine ...ce ...cum si in ce fel sunt ei dar simteam o panica generala.
Pe una din stradutele inguste , intr-o casuta destul de retrasa se mutasera proaspat o famile de pocaiti.
"Tribunalul" muierilor clevetitoare de la colt de strada a dat imediat verdictul; " Nu-i a buna ...ne paste pericolul destabilizarii",... dupa care , si-au scuipat in san , fiecare cum s-a piceput mai bine ... si au spus in cor...."Doamne fereste" !
Ete ca din pamant , apare si tzarcovnicul de la biserica ortodoxa din cartier ...( un betivan cu nasul borcanat si rosu, care era total lipsit de voce si de ureche muzicala)... si-a luat o fatza de " apocalipsa e pe-aproape" iar dupa ce a sughitat de trei ori si si-a facut in graba cateva cruci, a grait babelor infierbantate : " Sa va feriti de ei ca Dracul de tamaie ...eu atat va spun ! " Dupa ce concluzia a fost trasa , lasand in urma lui muierile siderate , a mai facut un ultim semn al crucii cu mana in aer, in semn de binecuvantare si s-a indreptat hotarat spre restaurantul Vraja Marii unde de obicei isi facea veacul.
Vestea s-a raspandit cu viteza luminii iar povestile de ingrozit copiii nu au intarziat sa apara. Echivalentul expresiei : " Te dau la tigani"...era " Daca nu esti cuminte te dau la pocaiti"!
Aparatul de lansat barfe functiona la foc continuu. Ba se spunea ca-si maltrateaza copiii, ba ca se aduna cu totii intr-o incapere intunecoasa si fac tot felul de rusinarii, ba ca mananca o data pe saptamana , ba ca-si schimba copiii intre ei ...si fiecare baba tzacnita de prin cartier mai adauga cate ceva la intalnirile zilnice de la coltul strazii.
Vacanta de vara era spre sfarsite iar de cand se mutasera "pocaitii" in cartier prea putin i-am vazut prin zona.
Treceam in clasa a 8-a si in prima zi cand am ajuns in curtea scolii din cartier ,intr-un colt retras, parea ca este rost de bumbaceala. Hop si eu ! Inghesuit in gard de cativa dintre colegi, era chiar baiatul familiei de pocaiti proaspat mutata in cartier. Era singur si incasa fara sa cracneasca , pumni si picioare de la cei care participau la "festivitate". Cum mie destinul, intotdeauna mi-a rezervat parca dreptul de a face pipi contra vantului , iata-ma si de data asta pregatit sa ma iau la hartza cu multimea. Mi-am aruncat ghiozdanul si am inceput sa impart lovituri bine tintite in toate directiile pana cand , printre injuraturi si amenintari...s-a spart gasca.
L-am ridicat pe baiat de acolo ...s-a scuturat de praf , si-a aranjat cat a putut de bine tinuta de scoala si dupa ce mi-a multumit am trecut la prezentari : " Eu sunt Laurentiu si-mi pare bine sa te cunosc" .... " Eu sunt Petre " i-am raspuns iar din vorba in vorba am aflat ca urma sa fie exact cu mine in clasa ...a 8-a D... I-am propus sa stea cu mine in banca si el a acceptat bucuros. De atunci eram mai tot timpul impreuna. Se legase , sa zic asa un fel de prietenie. Eu injuram ...el nu...eu fumam el nu...dar aveam multe puncte in comun...si ce era cel mai important - radeam amandoi cu o pofta nebuna. La sfarsitul primei saptamani de scoala , ma trezesc cu el la usa si a tinut mortis sa ma invite la masa. Ai mei nu s-au impotrivit catusi de putin. Am ajuns in cateva minute acasa la el unde am facut cunostinta cu tanti Stela (mama lui) , nenea Paul (tata) si cu ceilati patru frati . Era o casa ingrijita si mirosea a mancare proaspat pregatita. Ai lui ma adoptasera instantaneu iar eu ma simteam foarte bine in prezenta lor. Din prima zi m-am simtit ca un membru al familiei . Imi devenea din ce in ce mai evident ca tot ce se vorbea despre ei ... erau doar povesti scormonite de minti atrofiate. Nici nu au incercat sa ma spele pe creier....nici sa ma taie la juglara ....nici sa ma converteasca la religia pe care o practicau. Intr-o zi chiar eu i-am rugat sa ma ia cu ei la biserica unde se duceau. Apartineau Cultului Baptist iar cand am ajuns acolo, nu am gasit absolut nimic care sa ma inspaimante. Am vazut o mare de oameni care se rugau Lui Dumnezeu ! Printre predici si rugaciuni se cantau melodii frumoase cu versuri religioase si usor de priceput iar corul care intervenea din cand in cand ma fascina. Prietenia mea cu Laurentiu si cu familia lui a durat multa vreme. Niciodata nu mi-au sugerat sa trec la religia lor si niciodata nu i-am auzit vorbind urat de religia ortodoxa - religie care ...ca sa zic asa am mostenit-o din familie . Trecand anii am inteles din ce in ce mai bine de ce apartinatorii altor culte religioase trebuiau musai intimidati, discreditati si prezentati opiniei publice ca pe niste monstrii. Aparatul de Securitate lucra neincetat. Desi Baptistii, Penticostalii, Adventistii etc ...erau culte recunoscute in Romania pe vremea lui Ceausescu , comunistii aveau o mare teama de practicantii acestor religii ptr ca erau foarte uniti....se ajutau reciproc si comportamentul lor onest iesea prea mult in evidenta iar metoda ieftina de manipulare a maselor , prin lansare de zvonuri se dovedea in multe cazuri de foarte mare efect. Cu mult mai tarziu am aflat ca foarte multi turnatori care-si trageau fetze
pioase de credinciosi erau infiltrati de Securitate printre randurile lor, ptr a-i veghea in permanenta si ptr a raporta orice miscare. Rolul lor nu se limita numai la atat. Ei trebuiau sa lanseze si zvonuri sau chiar sa intre in situatii compromitatoare ...in asa fel incat opinia publica sa reactioneze si sa arate cu degetul. Se pare ca la noi romanii tertipurile astea de manipulare ieftina prind de minune si se datoreaza in mod evident spiritului de turma pe care din pacate multi dintre noi l-au mostenit sanguin si pe care tinem mortis sa-l pastram cu sfintenie. Daca din intamplare intalnim un pretins pocait care ne salta portofelul din buzunar ...este suficient sa urlam cat ne tin bojocii ...ca pocaitii sunt hotzi. Daca tot din intamplare avem ca vecini , pretinsi pocaiti care sunt turnatori pe te miri unde ...din nou tipam ca pocaitii sunt turnatori . Nimic nu poate fi mai caraghios si mai lipsit de discernamant decat sa-i bagi pe toti in aceeasi galeata. De-a lungul anilor si eu am intalnit destui indivizi dubiosi, pe care-i cunoscuseram in perioada in care eram proaspat venit in Irlanda. Stiam ca fura din Tesco ori de prin alte magazine, sau ca-i turnau la politie pe cei fara acte aici , dar care peste noapte au apucat calea dreapta a credintei. Nu zic ..NU. Poate unii dintre ei intr-un moment de revelatie chiar s-au pocait desi multi au ramas cu aceleasi metehne. Fariseismul asta , dupa cate am aflat este o mare gaselnita prin strainataturi in mod deosebit. Multe lichele s-au infiltrat printre majoritatea oamenilor cinstiti, pocaiti si cu reala credinta in Dumnezeu. Sub umbrela generoasa a unor culte religioase , derbedeii care apeleaza la astfel de tertipuri se simt mai in siguranta si apartenenta lor la "calea cea dreapta "... le confera un anumit statut , mai clar o carte de vizita care este folosita fara scrupule in atingerea unor scopuri personale, meschine, ducand cu mare usurinta in eroare oamenii de buna credinta.
Astazi am avut placerea sa port o lunga conversatie la telefon cu Laurentiu. De multi ani este stabilit impreuna cu familia lui in SUA. Am depanat multe amintiri. Este acelasi tip serios ,dar care si rade cu pofta cand este cazul. Mi-a marturisit spre finalul convorbirii ca discutia cu mine si calatoriile printre amintiri i-au creat o stare de bine. Chiar la un moment dat mi-a spus : " Multumesc frate Petre"...la care i-am replicat imediat : " Heeei eu nu sunt baptist"...."Nu conteaza" ....imi spune el ..." Tu ai fost, esti, si vei fi ptr mine ...ca un frate"....
Marturisesc sincer , ca m-a impresionat si i-am promis ca am sa asez pe hartie o parte ...o mica parte ...din viata tumultoasa a cartierului Peninsula, unde poate asa a vrut Dumnezeu la momentul acela sa-mi ofere sansa de a cunoaste un om minunat...pe numele lui ....Laurentiu !

Petre Tanase
© copyright 2015

NOTA:
"POCĂÍ, pocăiesc, vb. IV. Refl. 1. (În conceptiile religioase) A-si mărturisi păcatele săvârsite, a se căi si a căuta să obtină iertare prin post si rugăciuni. ? A manifesta părere de rău, a avea remuscări, a se căi pentru o faptă, o greseală etc. ? Tranz. fact. A face pe cineva să-si mărturisească păcatele sau greselile si să se căiască de ele"...(Sursa: DEX online)