IARNA..... de VASILE ALECSANDRI

Ma leaga amintiri nefericite de aceasta poezie. Eram la scoala si in cadrul traditionalului spectacol de dinaintea Craciunului , eu trebuia sa recit " Iarna " de Vasile Alecsandri . O lucrasem acasa cu ai mei , deci stapaneam cat se poate de bine momentul...cu interpretare, gestica, frazare, respiratie , oftaturi...deci era clar ptr toata lumea ca va fi momentul de suspans al spectacolului. Dadusem deja cateva auditii in fatza bunicilor , cumnatelor, matusilor , unchilor...si toti au hotarat la unison ca sunt foarte talentat . Nu cred ca a fost prieten de familie sau vecin care sa ne vina in vizita si sa nu fiu pus in urmatoarea secunda sa recit ..".Iarna "de Vasile Alecsandri. In ziua spectacolului a fost mare harmalaie la noi in casa . Venisera tote rudele mai apropiate sau mai indepartate si asa incolonati am plecat spre sala unde urma sa se tina spectacolul. Primele trei randuri au fost ocupate de familia Tanase , deci fanii imi erau asigurati. Ma simteam ca o mica vedeta iar directoarea scolii care ma simpatiza foarte mult , avea mari asteptari de la mine. A venit momentul in care trebuia sa intru in scena. Familia Tanase m-a aplaudat frenetic iar surorile zgarcite ale bunicului meu si-au pregatit batistele , pentru ca ele erau foarte sensibile si urmau sa planga. Directoarea m-a prezentat cu tot dichisul , spunand chiar si cateva cuvinte despre frumoasa poezie cat si despre talentul meu "iesit din comun"... Mi-am facut aparitia pe scena ca un adevarat Super-Star, numai ca din culise si pana la microfon am hotarat sa recit o alta poezie, asa ca am urlat cat am putut in microfon : " Mama , de George Cosbuc..".....S-a lasat un moment de liniste ....familia Tanase intepenise.... fiecare membru intr-o alta pozitie, surorile zgarcite ale bunicului meu incepusera deja sa planga , ptr ca ele erau sensibile.....iar pe directoare , in timp ce recitam , am auzit-o spunand ..."Derbedeul..." timp in care s-a plesnit cu mana peste frunte ....Eu mi-am terminat numarul , considerand ca am facut un lucru extraordinar desi eram dintr-un cu totul alt film. Dupa serbare , nu am mai trecut pe la cofetarie , asa cum se proceda de obicei iar trei zile am avut interdictie sa ies din casa. Desi le-am explicat clar, batand cu piciorul in podea.... ca am vrut sa le fac o surpriza...familia s-a incapatanat sa nu accepte " talentul "meu regizoral. Aprecierile au venit doar de la surorile zgarcite ale bunicului meu care dupa ce m-au scuipat de trei ori ptr deochi , m-au pupat spunandu-mi...: " Talentatul nostru frumos si destept...cum ne-ai facut tu sa plangem " ...si iar m-au scuipat de cateva ori sa nu se prinda , fereasca Sfantul ...deochiul de mine !
 Petre Tănase
© copyright 2015