STAGIUL MILITAR ( Episodul 3)

- Caracal - partea II-a

Doar o usoara bataie pe umar si aud asa ca prin vis , o voce aproape parinteasca : " Hai , tata ...hai trezeste-te "!
Am deschis ochii , imi simteam capul greu . Am tresarit si brusc m-am ridicat de pe scaun . In fata mea era aceeasi matahala de om care ma porcaise ca la usa cortului dis de dimineata cand m-am prezentat la unitate. Acum avea o voce blanda si o privire aproape umana , as putea zice. Imediat mi-a zburat gandul , ca in timp ce dormeam , mi-a facut perchezitie prin cufarul cu care venisem si a vazut ca sunt plin de tigari , cafea si alte delicateturi. Am aruncat instinctiv o privire spre valiza. Cele doua lacate mari pareau a fi neatinse , asa ca m-am cufundat si mai tare in ceata . Nu pricepeam de unde trecerea asta de la o extrema la alta.
" Obosisi de la atata drum , asa ca te lasai sa dormi oţâra " ...imi spune el pe acelasi ton parintesc , dupa care m-a anuntat satisfacut ca trebuie sa iasa din tura si ca se duce acasa sa traga doua ore de somn , iar pe la orele amiezii pleaca la Craiova cu familia la o zi onomastica , dar sa nu-mi fac griji ca am nimerit la o unitate buna si c-o sa-mi placa aici . Ramasesem stana de piatra, iar ca ironia sa fie si mai adanca imi spune ca pe el il cheama Pasarica ....plutonierul Pasarica . Prevedeam ca o sa ma buseasca rasul ,asa ca, dupa ce m-am muscat zdravan de buza , mi-am lasat o spranceana sa cada intr-o parte , simtind in acelasi timp cum mi se schimonoseste faţa , in incercarea mea de a-mi inghiti hohotele de ras . Nu-i chiar foarte usor, sa stai la o asa mica distanta de un urias pe care il cheama ...Pasarica. Omul , de buna credinta , vazandu-ma asa contorsionat , dupa alte cateva incurajari l-a chemat pe caporal ,sa ma conduca pana la sala de festivitati unde urma sa se faca prezenta recrutilor. Am traversat curtea unitatii si m-am lipit unui grup de tineri imbracati in haine civile , care aveau aceeasi directie. La sala de festivitati , am fost intampinati de un capitan de intendenta si un plutonier major. Dupa ce s-a facut prezenta , cu totii am plecat la magazia unitatii , de unde am primit cele necesare ptr a deveni soldat. Nu prea s-a tinut cont de marimi, asa ca m-am trezit cu o uniforma scortoasa in care fluturam . Era cu cel putin 4 numere mai mare . Tragedia avea sa inceapa cand am probat bocancii. Erau numarul 42, dar foarte lati pentru piciorul meu si cumplit de grei. Abia de ma puteam misca . Uniforma ma zgaria cumplit , incepuse deja sa ma manance pielea, iar bocancii de-abia ce-i puteam târâi dupa mine. N-aveam cui sa explic starea de disconfort pe care o aveam . Mi-au fost luate hainele civile , iar dupa ce m-am trezit in brate si cu doua paturi zgrumturoase , s-au facut repartizarile pe grupe dupa care am zbughit-o incolonati spre dormitoare. Nu ma regaseam de niciun fel in proaspatul personaj. Hainele imi falfaiau pe mine iar din cauza bocancilor mergeam cracanat , balanganindu-ma ca o raţa.
Am intrat intr-o incapere lunga ca un hambar cu paturi suprapuse pe o parte si pe alta . Mi-am ales patul de sus din apropierea ferestrei. Am avut noroc. Nu as fi putut dormi, sa stiu ca am un alt pat deasupra mea. M-am declarat multumit ,asa ca am inceput sa-mi aranjez cearceaful , perna si paturile . Intre timp cativa caporali se plimbau plini de importanta prin dormitor si ne povesteau cata munca au depus ei ptr tresele ce le aveau pe umeri. Tot de la ei am aflat ca noi suntem "bibani" , iar ei "veterani". Pe alocuri chiar se enervau ca nu-si puteau tine tirada , asa cum si-ar fi dorit si mai strigau cate un ....linisteeee... In dormitor eram cam 40 de soldati si o harmalaie de nedescris . Fiecare vorbea cu cine apuca . La un moment dat a intrat in incapere un colonel , s-a strigat ....atentiuneeee....iar noi ne-am aliniat cat am putut mai bine pe culoarul dintre paturi.
Colonelul , dupa ce a aruncat ...asa o privire de ansamblu, si dupa ce s-a baţait puţin , ridicandu-se pe varfurile picioarelor apoi revenind cu calcaiele pe podea , ne-a urat... bun venit si ne-a indemnat sa fim mandrii ca facem parte din cea mai buna Unitate Militara din Caracal. Pe mine ma jena uniforma , iar de la bocanci imi venea sa plang , asa ca nu prea simteam fiorul discursului. In cele din urma ne-a anuntat ora la care vom lua cina si ne-a atentionat ca de a doua zi se va incepe serios ... instructia , adica vom merge incolonati pe tarla sa culem porumbul. Peste masa de seara am trecut cu discretie . Era varza cu carne de vier, grasa si puţea a pisat de te baga in depresie . Se zvonea , ca vom face dus dupa cina si m-am bucurat. Era prima veste buna din ziua respectiva. Ma simteam lipicios , transpirat si ma manca pielea. Odata ajunsi la dormitor am aflat ca s-a revocat ordinul din lipsa de apa calda. Pe fond nervos , cred , incepuse parca sa ma furnice prin tot locul , asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus la baie. M-am spalat cu apa rece pe ici pe colo si prin partile estentiale , dupa care m-am supus fara regrete programului de somn. Am adormit instantaneu si foarte adanc. Sa fi fost vreo trei dimineata cand m-am trezit brusc. Luna era in dreptul geamului si o geana de lumina intra in dormitor . In incapere era un miros greu de trupuri transpirate si se sforaia in diverse tonalitati. Ma taia pipi si vroiam sa ma duc la Wc. Aproape de mine se auzeau niste gafaituri infundate si ciudat de sacadate. . Mi-am dat seama ca zgomotele cu tenta erotica veneau de la baiatul care dormea in patul de sub mine - se masturba . Eu atunci, cu mare discretie m-am bagat inapoi sub patura asteptand cumva , sa-si termine baiatul treaba si sa nu-l inhib. Abia de ma tineam , sa nu fac pișu pe mine si ma facusem ghem sub asternuturi, cu mainile intre picioare. La un moment dat nu am mai rezistat si am coborat din pat . ...."Bai ce m-ai speriat ....la naiba , ce ai de sari asa , nu s-a dat alarma inca ".... imi sopteste apasat , colegul , care parea ca nu si-a dus actiunea pana la capat . ..." Pentru mine este alarma " i-am raspuns eu printre dinti ..." Trebuie musai sa ma duc la WC , scuze daca te-am deranjat"....." Baaa, daca vrei merg cu tine si-o facem amandoi" ......" Ce sa facem amandoi ?" ...il intreb eu. ..."Laba", imi raspunde el complice. " Hai sictir, laba pot sa-mi fac si singur , nu gasesc sa fie asa de complicat" ...i-am dat eu raspunsul prompt , dupa care am zbughit-o la Wc. La intoarcerea in dormitor , inainte de a ma cocoţa in pat , acelasi coleg m-a asigurat ca el este foarte discret si ca si-ar dori ca totul sa ramana intre noi. L-am sfatuit sa nu se panicheze si l-am asigurat ca nu este singurul de pe planeta care se masturbeaza , dupa care i-am urat ...noapte buna ! Mi-am bagat capul sub perna si radeam pe infundate. Ma amuzam acum de toate intamplarile din prima mea zi de soldat ......plutonierul Pasarica, hainele scortoase in care inot, bocancii grei ca niste ghiulele , mancarea de seara cu miros de pisat......iar spre 3 dimineata discutii profund filozofice despre .."laba" . Mai mereu de fapt , viata iti ofera scenarii surpriza , in tot felul de regii amuzante , iar tu trebuie sa-ti inveti rolul din mers si sa mergi mai departe...... pentru ca spectacolul sa continue !
- Va urma -
Petre Tănase
© copyright 2016

STAGIUL MILITAR ( Episodul 2)

- Caracal - partea I-a

Mi-am ocupat locul in compartiment . Valiza din lemn , la care tatal meu imi pusese doua lacate mari , era destul de incomoda si foarte grea . Mi-a fost imposibil s-o proptesc in locul destinat bagajelor asa ca am lasat-o intre banchete. Nu era aglomerat . In compartiment mai era o doamna in varsta care se ducea la o inmormantare si un domn foarte parfumat care citea cu mare interes ziarul "Scanteia".
Aveam o stare ciudata , parca-mi facusem morfina. Ma uitam tamp pe geam si numaram plopii . Cautam sa ma vizualizez in armata , trezindu-ma cu noaptea in cap si calarind campul de lupta . Nu-mi iesea filmul de niciun fel , asa ca incepusem sa devin romantic . Ma vedeam cu ochii mintii , alergand pe malul marii cu parul in vant , respirand cu lacomie aerul sarat cu miros de alge . Mi-am imaginat apoi ca o fata prinsa de valuri tipa disperata dupa ajutor . M-am aruncat dupa ea ...si cu greu am salvat-o .
Ea mi-a multumit cu lacrimi in ochii iar parintii ei impreuna cu autoritatile locale care venisera la fata locului m-au imbratisat , mi-au oferit o medalie si ca rasplata suprema .....mi-au anulat ordinul de incorporare.. , numai ca eu am refuzat oferta si am spus raspicat in fata multimii : "Nu ...ca orice tanar patriot , fost pionier facut in seria a doua si ca fost membru UTC, vreau sa ma duc in armata ...vreau sa-mi servesc patria ! "
Multimea m-a aplaudat sincer , Primarul mi-a inmanat Diploma de Cetatean de Onoare , iar matusile mele au lesinat pe rand , din cauza emotiilor . Numai una dintre ele cu ultimele puteri a ingaimat anemic : " V-am spus ca asta nu-i zdravan...de mic a fost un debedeu "... . Brrrrrrrr....m-a busit rasul si m-am trezit din visare

Domna in varsta din compartiment m-a intrebat daca plec in armata ...iar mie pe limba imi statea sa-i spun : " Nu doamna plec sa joc tenis cu Ilie Nastase " ....dar nu se cadea, asa ca mi-am inghitit vorbele si i-am raspuns politicos ca ..."Da". Ea atunci a inceput sa-mi povesteasca despre nepoata ei care a murit de cancer vaginal si ca i-a scos tot uterul afara , iar barba-su era un nenorocit care nu aducea salariul in casa .
Pentru mine era deja prea mult sa ascult intreaga poveste asa ca mi-am cerut scuze si am iesit pe culoar unde am stat pana cand am ajuns in Bucuresti. Gara era ticsita cu recruti pregatiti sa plece care incotro, pe la unitatile unde erau repartizati. La tot pasul se auzea , ba muzica populara de pahar , ba romante, ba cantece de liberare . Fluturau sticlele de rachiu prin aer , lumea se imbratisa ....plangea...si se mai auzea pe ici pe colo cate un ...." Haaai libiiiii"....Era dezolant ! Mi-am facut loc cu greu prin multime si alergam ca disperatul de la un peron la altul. Ma luase cu naduseli. Am prins trenul in ultima clipa. Era incarcat ciorchine , iar muzica de jale cu versuri duioase, mirosul puternic de rachiu si aroma de ceapa cu branza ...avea sa fie ambientul cu care musai trebuia sa ma obisnuiesc . In compartimentul unde in mod normal trebuia sa am loc , recrutii insotiti de diverse neamuri sau cunostinte apropiate ,stateau aproape unul peste altul si parea treaba ca nu-i deranja aspectul. Nici faptul ca eu aveam " loc" acolo nu i-a impresionat prea tare, dar in schimb m-au invitat la o tzuica . Dintr-un casetofon cu volumul dat la maxim se auzea Dan Ciotoi (care era la mare cautare atunci) ....cu o melodie belicoasa despre liberare si despre viata chinuita a militarului care suferea dupa iubita lui . Pfff...era tot ce-mi trebuia . Ma luase ameteala de la atata romantism . Abia de mi-am gasit un locusor pe culoarul trenului unde m-am cuibarit cu fundul pe valiza . Stateam cracanat cu cele doua lacate mari intre picioare . Era destul de incomod ...si iar m-am intrebat , ce l-o fi apucat pe tatal meu sa puna asa lacatoaie pe valiza.... Ce-i drept aveam marfa de calitate cu mine : tigari Kent, cafea Ness, si alte acareturi costisitoare care urmau sa fie date pe ici pe colo , ca sa-mi fac viata mai usoara la unitate. Langa mine , la mica distanta , se asezase un baiat speriat si tras la fatza care tot la Caracal era repartizat. Am intrat in vorba cu el iar dupa primele secunde l-a busit plansul si mi-a marturisit sincer printre sughituri , ca-i este dor deja de iubita lui. Mi-a povestit viata lui cu lux de amanunte si se temea ca iubita lui n-o sa reziste fara el si ca o sa se sinucida. Drama lui , mergea "manusa" cu fundalul sonor si cu mirosurie grele din vagon . M-a busit rasul asa din senin ...In situatii limita imi fac tot felul de joculete in cap ....si rad de ma prapadesc. I-am explicat si proaspatului meu amic ce reactii starnii am la stres si a inceput si el sa rada . Vorbeam tot felul de tampenii , spuneam bancuri si radeam cu sughituri . Din vorba in vorba am ajuns la Caracal . Era dimineata devreme , abia ce mijisera zorii. Am coborat intr-o gara sinistra si perfecta parca pentru un final de drum . Aerul ala de dimineata de Septembrie , imi facea bine si-mi amesteca sentimentele . Am mai zabovit prin gara , pana cand toti recrutii care coborasera s-au imprastiat pe drumurile lor . Ramasesem singur intr-o gara pustie si mohorata. Desi decorul era cat se poate de deprimant ma cuprinsese asa deodata un sentiment ciudat de fericire. Am fumat o tigara , si-am luat-o spre unitate . Nu era foarte departe de gara asa ca la scurt timp eram deja in fatza unitatii. In mod normal la ora 11 trebuia sa ma prezint , dar ma rog , era 5 dimineata ...nu era sa stau cu fundul pe valiza in gara asa ca am batut la un gemulet . S-a deschis o usa metalica si a aparut o matahala de om in uniforma , plictisit , cu sapca intr-o parte si cu alura aia de paznic la puscarie de maxima siguranta . Am incremenit cand l-am vazut !
Am ingaimat un "buna dimineata" .....dar omul foarte suparat mi-a taiat imediat elanul " Ce vrei ma ? Ce bati ca tampitul prin geamuri ?" ......."Stiti , ma iertati ca va deranjez ..euuu....am venit in armata "...si imediat i-am inmanat Ordinul de Incorporare.
Omul a luat foc ...." Pai bine ma idiotule , tu ma crezi tampit ? Iti bati joc de mine ??? Ete ma la flocea asta ....ma ia la misto ....( moment in care s-a intors catre un caporal ce se ivise brusc in spatele matahalei ),,,,, cica el imi explica mie cum ca a venit in armata " .... Dupa ce si-a facut omul numarul , satisfacut de faptul ca a starnit rasete de apreciere din partea caporalului , se intoarce brusc spre mine ......" Baiiii bouleee, tu chiar credeai ca m-as fi gandit ca ai venit la nunta ??? Asteapta aici ! Dupa ce a tras un ..."....zeii ma-tii..." , a disparut impreuna cu caporalul , dupa usa metalica . Avea sa revina dupa 5 minute si m-a invitat cum a stiut el mai bine sa intru in unitate : " Trebuia sa te prezinti la 11 , bai citronada ....acum du-te si stai in camera aia pana la urmatorul ordin " ...Stiti , ma iertati ca va intrerup...dar ....",,,(vroiam sa -i spun ca-mi vine a ma pisa si vreau sa ma duc la WC).. ......" Nici un "dar " ....ia asculta ma mucosule , tu de unde esti ?? Aud???" ....." Din Constanta " , i-am raspuns eu cu noduri in gat ., " Aha , si te dai smecher , care va sa zica ....Bai , aici iti ies talentele prin nas, m-auzi mai ...narcisa ? ...Aici , raportezi , taci si executi ordine . Treci dracu-n camera aia si astepta acolo " ... a urlat el invinetindu-se la fatza. Eram siderat si macinat in orgoliu . Atat mi-am muscat buza ...pana am simtit gust de sange . Scrasneam din dinti si-mi venea sa ma intorc brusc ,,, sa-i carpesc matahalei doi pumni in moaca si un sut in cur . Am intrat intr-o sala mare , cu dusumele pe jos , banci lungi din lemn, mese cu melamina jupuita pe alocuri si un miros puternic de petrosin . Era cald ....si ma luase la modul cel mai parsiv ....toropeala . Am pus capul pe masa ...si am atipit !

- Va urma -

Petre Tănase
© copyright 2016

STAGIUL MILITAR ( Episodul 1 )

- Plecarea in armata-

Eram stresat de ideea ca intr-o zi tot va trebui sa ma prezint la una dintre unitatile militare pentru a-mi satisface stagiul militar.
Directorul Teatrului "Fantasio", unde lucram , maestrul Aurel Manolache reusise sa-mi amane plecarea in cateva randuri pentru ca deja eram implicat in vreo cinci spectacole.
Nu s-a putut de prea multe ori , eram deja "batraior", avem 24 de ani ...asa ca la un moment dat , a trebuit sa ma prezint la Centrul de Incorporari. Vestea cea mare am primit-o imediat ce m-am infatisat in fata ofiterului , care cu un zambet plin de satisfactie si cu o voce dogita de goarna stricata , m-a anuntat ca trebuie sa ma prezint la unitatea 12..... din Caracal . In secunda urmatoare am simtit ca-mi cade tavanul in cap . Eram desfigurat . Auzisem tot felul de povesti sinistre despre unitatile din Caracal. Mi se paruse atunci ca viata m-a abandonat , asa ca dupa ce mi-am revenit din primul soc , mi-am zis ca de obicei in astfel de momente de mare cumpana ..."Fie ce-o fi, cu Dumnezeu inainte ".... Mi-am facut rapid bocceluta , mi-am luat la revedere la colegi si prieteni , iar ai mei m-au petrecut pana la gara .
Era o atmosfera plina de jale , de parca plecam pe front. Jumatate din peronul garii ,era ocupat de familia Tanase si de apropiati. Cativa din familie au reusit imediat sa raspandeasca vestea , asa ca de la impegatul de miscare si pana la femeia de la casa de bilete , inclusiv cei cativa calatori rataciti prin gara ....imi cunosteau drama . Deci mai toti , in dorinta de a-mi fi alaturi , ma compatimeau si se uitau la mine ca la un ...condamnat . Unul dintre unchii mei se imbatase scovearga si incerca sa ma incurajeze . Imi povestea cele mai nefericite aspecte din perioada in care a facut el armata .
Hop, apare si matusa mea , care inca de la coltul peronului a inceput sa planga cu vorbe....." Ah puisorul meeeeeu, ....unde pleaca puiul meeeeu ??? "... Imediat , o alta matusa ia o pozitie ferma , ca sa stabilizeze cumva situatia care scapase de sub control ..." Hai mai oameni buni , opriti-va , ca zapaciti baiatul , ce naiba ! Eu atat iti spun , puiu` nostru frumos ...sa ai mare grija mama si sa nu patesti , fereasca Dumnezeu, ca baiatu` lu` Poenaru...Uite asa dintr-o prostie s-a jucat cu arma incarcata si i-a zburat maxilaru , de-l plimba ma-sa cu carutu` " ,... dupa care si-a incheiat tirada , facandu-si semnul crucii de trei ori , ca apoi sa ma pupe apasat pe frunte .
" Ce vrei mai Mioara ...(.intervine unchiul meu care daduse deja pe gat jumatate dintr-un  litru de tuica )..... trebuie sa faca armata , sa fie si el in randul lumii, ca pana acum ...teatru, scamatorii , dansuri ....ce mai , flestureala . Asta nu-i viata , trebuie sa devina si el ...barbat. Lasa asta , ce spui tu ...cu ala a lu` Poenaru e floare la ureche . Feresca Dumnezeu de mai rau si sa nu ne trezim ca ni-l trimite intre patru scanduri , ca asta zapacit cum este si cum isi baga el nasul peste tot ....." , si imediat se uita in ochii mei ptr o ultima atentionare : " Petrisor tata , eu atat iti spun ....ochi si urechi la superiori ....cu arma nu-i de joaca , ai inteles ???!!!
" Mai Titi ,.... (sare o alta matusa ca arsa).... tu te-ai imbatat si numai prostii spui ...asa ma speriati-l ...poate-si ia baiatu` "campii". Mie de altceva mi-e frica...... asta sensibil cum este , tare mi-e teama c-o sa incerce sa se sinucida . Fereasca Cel de Sus , asta ne-ar mai trebui !
Au tacut cu totii brusc pret de cateva minute , dar interventia spontana a tatului meu ...i-a pus pe jar si a creat o adevarata discordie : " Dar ce ar fi daca nu s-ar duce ? Ete na, cum rezolva altii ....rezolvam si noi . Mai cu un certificat medical , mai cu niste tigari ....o scoatem noi cumva la capat !"
Eu stateam impietrit cu fundul pe valiza si ma rugam Lui Dumnezeu sa vina mai repede trenul . De la atatea incurajari , ma luase un elan de nestapanit si imi venea sa fac pipi , dar nu puteam sa parasesc scena , taman acum cand totul parea sa capete nuante din ce in ce mai artistice .  Ai mei o luasera razna . Incepusera sa se certe intre ei . De regula certurile lor erau adevarate spectacole de comedie . Daca erai prin preajma , aveai ocazia sa razi pana ti se taia respiratia ! Instantaneu s-au format cateva tabere. Unii erau pro armata ...altii contra...

Cum a tras trenul la peron am si zbughit-o . Nu de alta, dar vroiam sa-mi scurtez calvarul. Eu alergam spre tren , familia dupa mine . Unii ma indemnau sa plec ....altii erau hotarati sa facem cale intoarsa . O matusa prin alianta , incepuse sa tipe ca nu-si mai gasea copilul . Luata de val ...isi pierduse tzancul prin multime. Deja se prefigura un alt taraboi. Uitasera de mine , asa ca m-am urcat in tren cu tot cu valiza si m-am repezit la primul geam deschis sa flutur din mana ....(asa vazusem prin filme ca se poarta)...timp in care trenul s-a urnit din loc si incepuse sa prinda viteza. Ramasesem atarnat de geam si cu mana in aer. Cu siguranta nimeni numai era atent la fluturarile mele din mana . Peronul se indeparta din ce in ce mai mult ....iar imprevizibila familie Tanase, cu tot hazul si cu toate chichitele ei ramasese in gara din Constanta , macinata de dileme. Ulterior am aflat ca baietelul matusii mele a fost gasit dupa cateva rascoliri prin gara ....la Biroul de Informatii . In sfarsit , o veste buna as fi spus , numai ca matusa mea s-a suparat rau de tot pe duduia de la ghiseu ...ca-i daduse copilului ciocolata . Iar eu stiam destul de bine , cat de nevricoasa este si de cate era ea in stare cand o lua cu ...suparare !

- Va urma ! -
Petre Tănase
© copyright 2016

DE ZIUA MEA ....

Noaptea care a trecut nu am prea putut dormi. Asa mi se intampla de-o viata in ajunul zilei mele de nastere . Ma bag in pat , ma perpelesc , imi fac planuri , ma dau jos din pat , ma plimb prin casa....de multe ori chiar ies afara in toiul noptii si ma uit la cer ...fie el instelat sau nu si ma ia brusc cu emotii. Genul ala de emotii constructive cand intuitia iti spune ca ceva bun se va intampla. Pe la 4 dimineata iar m-am bagat in pat cu intentia clara sa dorm si de ce nu , chiar sa visez ceva frumos. N-a fost chip , asa ca m-am bagat in dus unde am stat mai bine de jumatate de ora . M-am lasat abandonat sub jetul de apa si am inceput sa cant . Ma rog , cant prost , dar ma relaxeaza . Toata actiunea parca a activat si mai mult energiile pozitive care ma "atacau" din toate directiile. Desi vroiam sa dorm ...dar eram atat de fericit incat am asteptat cu zambetul pe buze ...rasaritul soarelui. Ce bine ca nu am adormit ...mi s-a parut ca am fost martor la cel mai fumos rasarit din istoria planetei. Eu m-am nascut in zori de zi si poate ca asta sa fie si motivul ptr care nu pot dormi pana nu primesc prima imbratisare a diminetii. Am adormit adanc.... si am visat frumos ... M-am trezit cu un zambet generos pe fatza si cu o stare de bine . Simteam o mana invizibila care ma dezmiarda si ptr cateva momente am devenit cumva ... mai copil decat de obicei. Ma bucuram dureros de mult ca este ...ziua mea . Am avut o zi plina . Atatea mesaje cate am primit ...de la prieteni de-o viata , fosti colegi cu care am impartit mirajul scenei si cu care astazi m-am intretinut la telefon minute in sir depanand tot felul de amintiri .....mi-au alintat ziua intr-un mod aparte. Pe facebook ....o avalansa de mesaje , de la prieteni mai vechi , mai noi ...de la oameni pe care nu i-am intalnit niciodata dar pe care mi-as dori sa-i cunosc intr-o zi la modul real ......mi-au transformat ...ziua de nastere , intr-un adevarat regal de fericire , iar ptr gandurile frumoase si ptr faptul ca-mi permiteti sa fiu prietenul vostru .......VA MULTUMESC DIN TOATA INIMA !

 Petre Tănase
© copyright 2016