STAGIUL MILITAR ( Episodul 1 )

- Plecarea in armata-

Eram stresat de ideea ca intr-o zi tot va trebui sa ma prezint la una dintre unitatile militare pentru a-mi satisface stagiul militar.
Directorul Teatrului "Fantasio", unde lucram , maestrul Aurel Manolache reusise sa-mi amane plecarea in cateva randuri pentru ca deja eram implicat in vreo cinci spectacole.
Nu s-a putut de prea multe ori , eram deja "batraior", avem 24 de ani ...asa ca la un moment dat , a trebuit sa ma prezint la Centrul de Incorporari. Vestea cea mare am primit-o imediat ce m-am infatisat in fata ofiterului , care cu un zambet plin de satisfactie si cu o voce dogita de goarna stricata , m-a anuntat ca trebuie sa ma prezint la unitatea 12..... din Caracal . In secunda urmatoare am simtit ca-mi cade tavanul in cap . Eram desfigurat . Auzisem tot felul de povesti sinistre despre unitatile din Caracal. Mi se paruse atunci ca viata m-a abandonat , asa ca dupa ce mi-am revenit din primul soc , mi-am zis ca de obicei in astfel de momente de mare cumpana ..."Fie ce-o fi, cu Dumnezeu inainte ".... Mi-am facut rapid bocceluta , mi-am luat la revedere la colegi si prieteni , iar ai mei m-au petrecut pana la gara .
Era o atmosfera plina de jale , de parca plecam pe front. Jumatate din peronul garii ,era ocupat de familia Tanase si de apropiati. Cativa din familie au reusit imediat sa raspandeasca vestea , asa ca de la impegatul de miscare si pana la femeia de la casa de bilete , inclusiv cei cativa calatori rataciti prin gara ....imi cunosteau drama . Deci mai toti , in dorinta de a-mi fi alaturi , ma compatimeau si se uitau la mine ca la un ...condamnat . Unul dintre unchii mei se imbatase scovearga si incerca sa ma incurajeze . Imi povestea cele mai nefericite aspecte din perioada in care a facut el armata .
Hop, apare si matusa mea , care inca de la coltul peronului a inceput sa planga cu vorbe....." Ah puisorul meeeeeu, ....unde pleaca puiul meeeeu ??? "... Imediat , o alta matusa ia o pozitie ferma , ca sa stabilizeze cumva situatia care scapase de sub control ..." Hai mai oameni buni , opriti-va , ca zapaciti baiatul , ce naiba ! Eu atat iti spun , puiu` nostru frumos ...sa ai mare grija mama si sa nu patesti , fereasca Dumnezeu, ca baiatu` lu` Poenaru...Uite asa dintr-o prostie s-a jucat cu arma incarcata si i-a zburat maxilaru , de-l plimba ma-sa cu carutu` " ,... dupa care si-a incheiat tirada , facandu-si semnul crucii de trei ori , ca apoi sa ma pupe apasat pe frunte .
" Ce vrei mai Mioara ...(.intervine unchiul meu care daduse deja pe gat jumatate dintr-un  litru de tuica )..... trebuie sa faca armata , sa fie si el in randul lumii, ca pana acum ...teatru, scamatorii , dansuri ....ce mai , flestureala . Asta nu-i viata , trebuie sa devina si el ...barbat. Lasa asta , ce spui tu ...cu ala a lu` Poenaru e floare la ureche . Feresca Dumnezeu de mai rau si sa nu ne trezim ca ni-l trimite intre patru scanduri , ca asta zapacit cum este si cum isi baga el nasul peste tot ....." , si imediat se uita in ochii mei ptr o ultima atentionare : " Petrisor tata , eu atat iti spun ....ochi si urechi la superiori ....cu arma nu-i de joaca , ai inteles ???!!!
" Mai Titi ,.... (sare o alta matusa ca arsa).... tu te-ai imbatat si numai prostii spui ...asa ma speriati-l ...poate-si ia baiatu` "campii". Mie de altceva mi-e frica...... asta sensibil cum este , tare mi-e teama c-o sa incerce sa se sinucida . Fereasca Cel de Sus , asta ne-ar mai trebui !
Au tacut cu totii brusc pret de cateva minute , dar interventia spontana a tatului meu ...i-a pus pe jar si a creat o adevarata discordie : " Dar ce ar fi daca nu s-ar duce ? Ete na, cum rezolva altii ....rezolvam si noi . Mai cu un certificat medical , mai cu niste tigari ....o scoatem noi cumva la capat !"
Eu stateam impietrit cu fundul pe valiza si ma rugam Lui Dumnezeu sa vina mai repede trenul . De la atatea incurajari , ma luase un elan de nestapanit si imi venea sa fac pipi , dar nu puteam sa parasesc scena , taman acum cand totul parea sa capete nuante din ce in ce mai artistice .  Ai mei o luasera razna . Incepusera sa se certe intre ei . De regula certurile lor erau adevarate spectacole de comedie . Daca erai prin preajma , aveai ocazia sa razi pana ti se taia respiratia ! Instantaneu s-au format cateva tabere. Unii erau pro armata ...altii contra...

Cum a tras trenul la peron am si zbughit-o . Nu de alta, dar vroiam sa-mi scurtez calvarul. Eu alergam spre tren , familia dupa mine . Unii ma indemnau sa plec ....altii erau hotarati sa facem cale intoarsa . O matusa prin alianta , incepuse sa tipe ca nu-si mai gasea copilul . Luata de val ...isi pierduse tzancul prin multime. Deja se prefigura un alt taraboi. Uitasera de mine , asa ca m-am urcat in tren cu tot cu valiza si m-am repezit la primul geam deschis sa flutur din mana ....(asa vazusem prin filme ca se poarta)...timp in care trenul s-a urnit din loc si incepuse sa prinda viteza. Ramasesem atarnat de geam si cu mana in aer. Cu siguranta nimeni numai era atent la fluturarile mele din mana . Peronul se indeparta din ce in ce mai mult ....iar imprevizibila familie Tanase, cu tot hazul si cu toate chichitele ei ramasese in gara din Constanta , macinata de dileme. Ulterior am aflat ca baietelul matusii mele a fost gasit dupa cateva rascoliri prin gara ....la Biroul de Informatii . In sfarsit , o veste buna as fi spus , numai ca matusa mea s-a suparat rau de tot pe duduia de la ghiseu ...ca-i daduse copilului ciocolata . Iar eu stiam destul de bine , cat de nevricoasa este si de cate era ea in stare cand o lua cu ...suparare !

- Va urma ! -
Petre Tănase
© copyright 2016