Eu cand ma duc in Dublin , prea multe vizite nu am unde sa fac .
Romanii cu care mai tineam legatura , ori s-au mutat prin alte tari ,
ori le-am pierdut urma. Asa ca in cele trei zile libere pe care le-am
avut pentru relaxare , am strabatut orasul dintr-o parte in alta ,
m-am plimbat prin parcuri , am baut cate un suc cu gheata pe la te miri
ce birturi, care aveau ceva mese afara si am mancat multa inghetata.
In dupa-amiaza zilei in care am zabovit prea multa vreme pe o banca
intr-un parc , de mi s-a cacat o pasare pe cap ...asa de m-am enervat ,
ca m-am dus rapid , am facut un dus , mi-am pus camasa albastra cu
carouri negre si am iesit pe Grafton street, sa ma vada lumea. In timp
ce ma holbam pe la vitrine , de-a dreptul intamplator, ma intalnesc cu
un roman pe care nu-l mai vazusem de foarte multa vreme. Omul s-a
bucurat de neasteptata reintalnire...si eu la fel. Dupa ce am schimbat
cateva politeturi , ma insfaca de manaeca , decis sa-l urmez prin
magazine, sa-i cumpere nevesti-sii un cadou potrivit, pentru ziua ei de
nastere . Asa din vorba-n vorba , am colindat prin cateva magazine dupa
care omul a hotarat clar, ca musai este sa merg in vizita la ei si s-o
felicit pe nevasta-sa , zicandu-mi totodata ca aceasta se va bucura tare
mult sa ma revada. Eu sincer intrasem oarecum in panica. Nu-mi aduceam
aminte s-o fi intalnit vreodata pe doamna lui sotie , dar ce era cel mai
stanjenitor ...nu prea mi-aduceam aminte nici de numele lui . Pendulam
cumva intre Gigi si Costel , dar ma rog am mers pe o line de mijloc si
cu mare abilitate , evitam sa-i spun pe nume. Parea ca dracu sa-l
intreb : "aloo dar pe matale cum te cheama ? "Pfff. In drum spre
locuinta lui , am intrat intr-un magazin cu flori si am cumparat un
buchet de frezii portocalii si o felicitare, unde sub Happy Birthday
...am scris La Multi Ani ....
Odata ajunsi acasa , ne-a deschis usa
chiar sarbatorita. Am ingaimat eu acolo cateva cuvinte înălţătoare ,
doamna primeste buchetul de flori ...il miroase cu multa profunzime , il
strange tandru la piept, ma ia in brate ....si incepe sa planga : "Of
domnule Tanase , ce bucurie mi-ati facut. Stiti ....freziile , mi-aduc
aminte de ziua in care l-am inmormantat pe tatal meu, cu 15 ani in
urma..."
La o asemena veste, imi venea sa ma scurg pe tocul usii.
Chiar la asa ceva , nu m-am asteptat. Domana m-a invitat in sufragerie ,
unde mai erau doua matusi de-ale ei , proaspat venite in Irlanda . Dupa
ce s-au facut prezentarile , la un pahar de visinata , doamna si-a
continuat amintirile starnite de freziile pe care i le-am daruit . A
fost ajutata pe parcurs si de cele doua matusi care veneau din cand in
cand cu si mai multe detalii. Asa am aflat , cum l-au gasit mort, cum
l-au imbalsamat , cum a fost noaptea de priveghi si ma rog cum a decurs
toata inmormantarea , plus parastasul de dupa , unde se pare treaba a
fost lume foarte multa. Eu cu creierii varza si intr-un moment de
proasta inspiratie , vrand sa schimb cat de cat atmosfera ...ma trezesc
vorbind in fata unei audiente restranse si total ancorate intr-o alta
realitate decat a mea : "Apropos...zic...hai sa va zic un banc...Cica,
madam Popescu se intalneste cu madam Ionescu la un colt de strada . Dupa
ce au schimbat cateva cuvinte ,neavând prea multe sa-si spuna....madam
Popescu , ca sa rupa tacerea, o intreaba pe madam Ionescu: "Si draga,
ce mai face domnul Ionescu???....dar imediat se opreste , aducandu-si
aminte ca domnul Ionescu doar ce murise cu o saptamana in urma . Ca sa
repare gafa , madam Popescu continua: "Tot mort ...tot mort???".... ma
rog ...numai eu am ras la bancul zis de mine , pe principiul ....vai
ce-mi plac glumele mele . Doamna sarbatorita , dupa un moment de tacere
se uita la mine si-mi spune: "Domnule Tanase, ma credeti , ca desi era
de doua zile in sicriu tot timpul ii puneam fulgul la nas ...sa vad daca
respira ..."
Eu dupa trei paharele de visinata devin mult mai
idiot decat cere graficul, asa ca ma buseste rasul si-o intreb : " Pai
doamna , omul nu era imbalsamat ? Chiar mai era cazul sa-i puneti fulgi
la nas ? "
Femeia probabil a inteles dupa mai bine de o ora de
conversatii morbide, ca sunt de-a dreptul cretin si ca nu ma incadrez in
peisaj , asa ca delicat a schimbat discutia cu una mai vesela si mi-a
spus cu multa satisfactie ca in sfarsit au reusit sa-si cumpere un loc
de veci intr-un cimitir de calitate , aproape de centrul orasului si
unde vor sa-si construiasca o cripta frumoasa pentru toata familia. Am
felicitat-o pentru o asa realizare, dar cum bausem si al patrulea
paharel cu visinata ...deci dintr-un moment in altul puteam sa devin si
mai tembel ...mi-am luat "la revedere", cat am putut de convingator ,
le-am urat toate cele bune , urmand sa ne mai intalnim si cu alte
asemenea fericite ocazii, facand chiar un schimb de numere de telefoane.
Eu sincer, cred... ca n-o sa ma sune ...niciodata !
Petre Tanase
© August, 2016
