URSULETULE... SUNT FOARTE SUPARAT PE TINE !

URSULETULE, iti spun verde in fata ... ca m-ai suparat profund. Sunt manios pe tine si nu cred sa-mi treaca prea curand. Vreau sa stiu clar de la tine ...deci fara mormaieli si smecherii... ce ai cautat tu sa te rupi in figuri pe strazile orasului Sibiu ? Ai? De ce ai lasat tu frumoasele si unicele paduri romanesti si ai luat-o teleleu pe alte meleaguri ? Cuuuum? Nu mai exista paduri in Romania ???? Hai nu fi obraznic si masoara-ti cuvintele ca iar m-acidulezi. Eh, ma rog, cateva cioate , craci, tufe ...tot au mai ramas, deci puteai sa te adaptezi ...nu sa vii in plin oras si sa ne demonstrezi parca cu tot dinadinsul , ca am devenit un popor care-si traieste agonia in tacere de mai bine de 25 de ani si care nu este in stare sa dea de pamant cu toti derbedeii astia mafioti care au vandut tara bucata cu bucata. Normal ca m-am enervat cand te-am vazut , cum cateva ore ai dansat lambada pe strazile Sibiului si ti-ai batut joc de noi de toti. Ne-ai aratat clar si la obiect , ca avem autoritatile pe care le meritam. L-am vazut pe nenea prefectul , cu nasul lui borcanat care chitaia în fața câtorva microfoane si ne dadea intruna cu vesnica si ipocrita replica ...."Da putea sa raneasca vreun copil"...Pffff... Hai sictir ! Intr-o tara unde copiii care aduc medalii de aur din toata lumea , datorita geniului lor si care sunt abandonati de autoritati cu nepasare....intr-o tara extrem de bogata, tradata mereu si sistematic furata , in care familii intregi pleaca disperate de saracie spre alte meleaguri pentru a castiga prin munca cinstita cativa banuti, cu riscul de a-si lasa copiii sfasiati de dor , pe la rude sau vecini....intr-o tara in care copiii sunt tratati ca niste laturi , prin orfelinate ....intr-o tara in care mii de copii traiesc pe strazi si prin canale cu iluzia pungii de aurolac ...fara ca autoritatile de tip mafiot sa se implice catusi de putin, scuza asta , atat a prefectului , cat si a militianului care ti-a facut buba , suna ca dracu ...suna ca un crampei de vals intr-un butoi cu muraturi. Ba se mai mai pomenea si de batrani pe alocuri; adica pasămite , tu derbedeu mic si neastamparat in disperarea ta , puteai sa ranesti vreo batranică bolnavă care stă cu frica in san pe la colt de strada sa vanda o legatura , doua de leustean pentru a-si cumpara de-ale gurii . Desi, tu nu ai dat nicio clipa senzatia ca ai vrea sa sari la beregata cuiva , cand este vorba de batrani , autoritatile devin adanc simtitoare ; numai ele au dreptul suprem de a alerga batranii prin parcuri, de ai hartui temeinic si de a le smulge din mainile batatorite, cosul cu verdeturi ...ultima lor speranta de supravietuire .
URSULETULE , ti-ai batut miseleste joc de autoritati iar noua, ne-ai aratat inca o data , daca mai era cazul , situatia jalnica in care ne scaldam..... asa ca .... te-au executat.
Sunt suparat pe tine , URSULETULE, ca dupa ce te-au ciuruit cu gloante , mie, de neputinta mi s-a pus un nod in gat ... mi s-au facut ochii mici ...mici de tot... si printre lacrimi, am vazut cum te-ai retras cuminte , ca sa mori ...intr-un ghiveci cu flori !

Petre Tanase©
Octombrie, 2016

ALO...ALO, AICI SUNT EU...ACOLO CINE-I ?

Astazi pe inserat , dupa ce Soarele a intrat de-a binelea printre nori si a inceput furtuna, ma suna o doamna , care dupa ce se prezinta, incepe sa planga la telefon . Am intrat in panica. Printre sughituri si suflări de nas , mă dojeneste ca nu am mai dat niciun semn de viata si ca tare ii este dor de mine. Vag, am priceput ca este un fel de rudă cu mine, prin nu stiu ce alianta si ca zi-lumina se gandeste neincetat la mine.
"Eu nu stiu daca-ti mai aduci aminte de mine , ca doar o singura data ai fost cu tac-tu pe la noi , cand aveai tu vreo 5 anisori. Doamneeeee ce dragalas ai fost , cand ai refuzat sa te duci la closetul din fundul curtii...si te-ai pişat pe prispa casei noastre!!!. Mi-aduc aminte ...de parca a fost ieri . "
Ma rog, dupa ce , cu greu s-a desprins de partea sensibila a problemei a trecut direct la subiect :
" Ma, baiatu` meu frumos si destept, n-ai avea sa ne imprumuti si pe noi cu niste banuti ??? ca face nepot-miu ăla micu` nunta si ne-a luat pe nepregatite ! Zi ....ne dai ??? Hai mai , ca ti-i dam inapoi...ce dracu`, doar suntem rude !
"Duduie" ....ii zic eu ...." Si dumneata m-ai luat pe nepregatite . In primul rand , inca nu m-am dezmeticit ce fel de rude suntem . Mai cu seama ca , dupa cum spui , m-ai vazut prima si ultima oara , cand aveam 5 ani , iar singurul lucru care-ti aduce aminte de mine ....este ca m-am pişat pe prispa casei voastre"
" Eeeeeee....deci nu ne dai !!! Ehehe ...exact cum i-am zis si lu` bărbată-miu : nu pupam mă, noi, bani de la astia ...na... si s-a adeverit . Tot coasta dracu` ati ramas aştia a lu` Tanase !! Sa-ti bagi banii in cur ...ca nu avem nevoie . Saraciilor ce sunteti...neam de pomanagii !!! Si asculta mă ....sa nu te mai prind vreodata pe la usa mea , ca-ti rup picioarele !! "
Mai clar de atat nici nu se putea incheia scurta noastra convorbire telefonica....dupa care, s-a lasat tacerea....iar eu, am ramas cu gura-n colturi . Inca nu m-am dumirit cine este duduia , dar sincer regret, ca nu mai am posibilitatea sa ma mai piş o data pe prispa casei ei !

Petre Tanase©
August, 2016

GAFE...facute cu bune intenții ! (partea a IV-a)

Dupa trei zile libere , ma indreptam fara prea mare tragere de inima spre crasma la care lucrez. Desi era spre seara, Soarele inca stralucea si afara mirosea atat de frumos ! Mi-am parcat masina sub acelasi copac . Este singurul loc care mereu este liber si unde pasarile se aduna in numar cat mai mare ...fiind constient de faptul ca noaptea, cand ies de la munca imi gasesc masina impanata cu gainaț. Cand am ajuns , restaurantul era aproape plin. In mare parte parte erau clienții obisnuiti ai localului . Cu o parte din ei m-am imbratisat , am schimbat cateva vorbe pline de duh , dupa care patronul mi-a prezentat o fatuca tanara pe care o angajase in regim de "part-time". Cica era plina de experienta. Nu era ! In schimb era simpatica , pistruiata, roscovana si fara chef de munca. Ca sa-mi arate probabil cat de experimentata este , m-a intrebat plina de ifose, daca avem cumva, Pinot Noir... alb si daca se poate rece. I-am spus ca nu avem Pinot Noir alb , dar in schimb avem verde , albastru si portocaliu. Fata pleaca de graba si transmite vestea la clienti. Aia rad de se prapadesc, fiind convinsi ca numai eu puteam trimite un asemenea mesaj. In cadrul usii apare o duduie foarte corpolenta, cu un barbat firav in spatele ei. Era genul de clienta care vine la restaurant sa fie vazuta si sa impresioneze. Tipa era strident imbracata , asa ca a captat atentia tuturor din prima . Parea ca-i multumita. Pe un cur enorm, avea niste pantaloni de țipau pe ea, o bluza mulata cu un decolteu adanc si un bust generos. Ce m-a frapat cel mai tare ....pe cap avea o claie de par bine tapat iar din crestet ii pleca o coada stufoasa , pe care avea prinsa o floare din plastic, cu multe petale . Le sar in fața imediat si le spun cateva cuvinte de "bun venit". Prezenta mea n-o impresioneaza prea tare , ea fiind preocupata sa-si faca ochii roata si sa verifice cu privirea toti clientii care erau la ora aia in restaurant. Numai el , timid si cu vocea strangulata , ma saluta si cu tremur in glas imi spune ca ar vrea o masa pentru doua persoane. Masa pentru doua persoane nu aveam, dar in schimb i-am asezat pe la mijlocul carciumii unde mai aveam libera o masa pentru patru persoane. Taman bine. Era spatiu suficient iar tipa s-a aratat incantata , mai ales ca acolo era sub privirile tuturor. Comanda a fost subțirica . El, peste si ea ...pasta carbonara. Ma luasem cu alte treburi pe dupa bar , cand la un moment dat , o vad pe noua chelnerița facand echilibristica printre mese , cu doua farfurii care i se balanganeau in maini. Mi-am dat seama din prima ca-i vorba de comanda duduii cu floarea pe crestet . O urmaresc cu privirea ...iar cand ajunge in dreptul mesei, doar ce aud trosc ...pleosc...un țipat , cateva cuvinte de ocara si un harjait de scaun. Fata le cam scapase farfuriile pe masa. Pestele ca ...pestele , dar carbonara se imprastiase in toate directiile iar o parte din sos, impreuna cu ceva macaroane ajunsesera in poala femeii ,cu parul stufos si coada intr-o parte. "Haț" ...mi-am spus..." incepe circul" ! Patronului i-au cazut ochelarii de pe nas iar eu am tasnit de dupa bar in pasul strengarului , mi-am tras o fața de ..."vine, vine primavara"...si ma indrept spre locul "crimei", sa pun lucrurile in ordinea lor fireasca. Noua ospatarita era palida la fața si tremura ca varga. Clienta , plina de sos si macaroane facea reprosuri la foc automat, timp in care ....eu incercam sa calmez spiritele , pregatit fiind cu un calup de scuze, care s-au dovedit fara efect. Cu un prosop in mana , incercam pe cat posibil s-o curat pe femeie... pe ici pe colo . Situatia era dramatica. Duduia avea vreo doua macaroane si pe floarea de plastic. Ce dracu mi-a venit , dar instinctual am dus mana spre floare sa iau macaroanele, care se balanganeau aiurea si fara o tinta clara. Aici ...mi s-a rupt filmul....Nu stiu cum s-a intamplat...Ori am fost eu prea brusc si mi-am bagat mana prea adanc in parul femeii ....ori ea si-a bațait capul ...cert este ca i-a cazut ghemotocul de floare in farfuria ...in care mai avea ceva sos iar ca totul sa fie ca la carte ....ii cade coada pe podea . Tipa țipa ...si-si duce mana spre crestetul capului...clienții rad pe infundate ...iar patronul , s-a pitit rapid dupa tejgheaua barului . Istet cum sunt , imediat mi-am dat seama ca este vorba despre o mesa, ce probabil nu a fost bine ancorata de parul valvoi. Ii ridic rapid coada de pe dusumeaua restaurantul, o scutur ...si iar imi cer milioane de scuze. Ca si cum nu ar fi fost suficient ...un copil de vreo 4 ani de la masa alaturata , rade si țopaie, cand pe un picior cand pe altul ....timp in care-i spune lu` ta-su in gura mare ..." tata ...tata ....ai vazut cum i-a zburat parul din cap??!!".... Aici situatia scapa de sub control . Se produce o isterie generala. Eu in mijlocul carciumii cu coada in mana , clientii rad cu sughituri , duduia se ridica de la masa ...trage vreo doua injuraturi, bate cu palma in masa iar barba-su , tremurand ca o piftie incearca s-o calmeze, aruncandu-mi priviri pline de repros. In cele din urma , amandoi se indreapta spre iesire si parasesc localul. Dupa 5 minute , revine doar barba-su ca sa recupereze coada femeii si sa ma anunte cat se poate de clar ,....ca o sa platim pentru cele intamplate . Asta este. Acum astept ...nota de plata !

Petre Tanase©
August, 2016

GAFE...facute cu bune intentii ! (partea a III-a)

Eu cand ma duc in Dublin , prea multe vizite nu am unde sa fac . Romanii cu care mai tineam legatura , ori s-au mutat prin alte tari , ori le-am pierdut urma. Asa ca in cele trei zile libere pe care le-am avut pentru relaxare , am strabatut orasul dintr-o parte in alta , m-am plimbat prin parcuri , am baut cate un suc cu gheata pe la te miri ce birturi, care aveau ceva mese afara si am mancat multa inghetata. In dupa-amiaza zilei in care am zabovit prea multa vreme pe o banca intr-un parc , de mi s-a cacat o pasare pe cap ...asa de m-am enervat , ca m-am dus rapid , am facut un dus , mi-am pus camasa albastra cu carouri negre si am iesit pe Grafton street, sa ma vada lumea. In timp ce ma holbam pe la vitrine , de-a dreptul intamplator, ma intalnesc cu un roman pe care nu-l mai vazusem de foarte multa vreme. Omul s-a bucurat de neasteptata reintalnire...si eu la fel. Dupa ce am schimbat cateva politeturi , ma insfaca de manaeca , decis sa-l urmez prin magazine, sa-i cumpere nevesti-sii un cadou potrivit, pentru ziua ei de nastere . Asa din vorba-n vorba , am colindat prin cateva magazine dupa care omul a hotarat clar, ca musai este sa merg in vizita la ei si s-o felicit pe nevasta-sa , zicandu-mi totodata ca aceasta se va bucura tare mult sa ma revada. Eu sincer intrasem oarecum in panica. Nu-mi aduceam aminte s-o fi intalnit vreodata pe doamna lui sotie , dar ce era cel mai stanjenitor ...nu prea mi-aduceam aminte nici de numele lui . Pendulam cumva intre Gigi si Costel , dar ma rog am mers pe o line de mijloc si cu mare abilitate , evitam sa-i spun pe nume. Parea ca dracu sa-l intreb : "aloo dar pe matale cum te cheama ? "Pfff. In drum spre locuinta lui , am intrat intr-un magazin cu flori si am cumparat un buchet de frezii portocalii si o felicitare, unde sub Happy Birthday ...am scris La Multi Ani ....
Odata ajunsi acasa , ne-a deschis usa chiar sarbatorita. Am ingaimat eu acolo cateva cuvinte înălţătoare , doamna primeste buchetul de flori ...il miroase cu multa profunzime , il strange tandru la piept, ma ia in brate ....si incepe sa planga : "Of domnule Tanase , ce bucurie mi-ati facut. Stiti ....freziile , mi-aduc aminte de ziua in care l-am inmormantat pe tatal meu, cu 15 ani in urma..."
La o asemena veste, imi venea sa ma scurg pe tocul usii. Chiar la asa ceva , nu m-am asteptat. Domana m-a invitat in sufragerie , unde mai erau doua matusi de-ale ei , proaspat venite in Irlanda . Dupa ce s-au facut prezentarile , la un pahar de visinata , doamna si-a continuat amintirile starnite de freziile pe care i le-am daruit . A fost ajutata pe parcurs si de cele doua matusi care veneau din cand in cand cu si mai multe detalii. Asa am aflat , cum l-au gasit mort, cum l-au imbalsamat , cum a fost noaptea de priveghi si ma rog cum a decurs toata inmormantarea , plus parastasul de dupa , unde se pare treaba a fost lume foarte multa. Eu cu creierii varza si intr-un moment de proasta inspiratie , vrand sa schimb cat de cat atmosfera ...ma trezesc vorbind in fata unei audiente restranse si total ancorate intr-o alta realitate decat a mea : "Apropos...zic...hai sa va zic un banc...Cica, madam Popescu se intalneste cu madam Ionescu la un colt de strada . Dupa ce au schimbat cateva cuvinte ,neavând prea multe sa-si spuna....madam Popescu , ca sa rupa tacerea, o intreaba pe madam Ionescu: "Si draga, ce mai face domnul Ionescu???....dar imediat se opreste , aducandu-si aminte ca domnul Ionescu doar ce murise cu o saptamana in urma . Ca sa repare gafa , madam Popescu continua: "Tot mort ...tot mort???".... ma rog ...numai eu am ras la bancul zis de mine , pe principiul ....vai ce-mi plac glumele mele . Doamna sarbatorita , dupa un moment de tacere se uita la mine si-mi spune: "Domnule Tanase, ma credeti , ca desi era de doua zile in sicriu tot timpul ii puneam fulgul la nas ...sa vad daca respira ..."
Eu dupa trei paharele de visinata devin mult mai idiot decat cere graficul, asa ca ma buseste rasul si-o intreb : " Pai doamna , omul nu era imbalsamat ? Chiar mai era cazul sa-i puneti fulgi la nas ? "
Femeia probabil a inteles dupa mai bine de o ora de conversatii morbide, ca sunt de-a dreptul cretin si ca nu ma incadrez in peisaj , asa ca delicat a schimbat discutia cu una mai vesela si mi-a spus cu multa satisfactie ca in sfarsit au reusit sa-si cumpere un loc de veci intr-un cimitir de calitate , aproape de centrul orasului si unde vor sa-si construiasca o cripta frumoasa pentru toata familia. Am felicitat-o pentru o asa realizare, dar cum bausem si al patrulea paharel cu visinata ...deci dintr-un moment in altul puteam sa devin si mai tembel ...mi-am luat "la revedere", cat am putut de convingator , le-am urat toate cele bune , urmand sa ne mai intalnim si cu alte asemenea fericite ocazii, facand chiar un schimb de numere de telefoane. Eu sincer, cred... ca n-o sa ma sune ...niciodata !
Petre Tanase©
August, 2016

GAFE...facute cu bune intentii !!! ( Partea a II-a)

Stau ce stau si deodata dau cu bata in balta , dar bineînţeles , manat de bune intenţii. Pic, fara sa vreau, in tot felul de situatii hilare si destul de inguste. Si ca facutul sa fie si mai facut , de regula cand vrei sa dregi o gafa ...o faci si mai lata !
Mai zilele trecute ma intalnesc la magazinul Lidl, cu un cuplu de romani , cu care ne mai vizitam asa din cand in cand , pana sa ma mut la o alta adresa. Oameni frumosi si foarte puţin vorbareţi. Schimbam noi printre rafturi cateva amabilitati dupa care la desparţire , le urez toate cele bune si printre altele le spun: ...." multe sarutari de maini mamei voastre si multa sanatate "! Eu i-am vazut ca s-au cam imbujorat la fata iar el isi muta capul in toate direcţiile , dar m-am gandit ca doar personalitatea mea puternica, i-au facut sa se piarda cu firea . Abia dupa aceea am aflat ca femeia careia i-am transmis urari de "sanatate" si "viata lunga" ....doar ce decedase cu o luna in urma !!! Pfffff!
Saptamana trecuta , a fost ziua de nastere a unei foste colege de teatru . O fata deosebit de frumoasa si plina de talent . Hop si eu cu urari de bine si alte cele . Recitind mesajul , mi s-a parut ca-i prea "dragastos" si m-am gandit pe loc ca s-ar putea , stiu eu, sa starnesc asa hodoronc-tronc oarece gelozii prin familia femeii, asa ca am mai trimis un mesaj cu ceva urari iar la final , ca sa impac toata suflarea , am adaugat : " Transmite salutarile mele de bine si sotului tau...(aici îi dau numele întreg , sa fiu sigur ca a priceput)...." Fata dupa cateva minute imi trimite un mesaj , in care rade cu lacrimi si-mi spune : " Doamne ....Petre , pe ce lume traiesti? Eu sunt divortata de 17 ani ! " Ca sa " ma scot" cumva ii trimit la rapid o replica , cat se poate de stupida : " Offf fata , cum trece timpul" !!!
La ultima mea vizita de "relaxare " in Dublin , un vechi amic , ma invita la un restaurant grecesc, sa mai stam la palavre si cu ocazia asta sa-i cunosc si viitoarea soţie. Am ajuns ...( ca de obicei, ca asa-s vedetele ) cu ceva intarziere . Dau buzna sa intru in carciuma , dar nu inainte de a ma lovi efectiv de o duduie lunga de vreo 2 metri , care statea rezemata de tocul usii si fuma trabuc. Ma infig in mijlocul restaurantului , cu ochii roata dupa amicul (pe care ce-i drept , nu-l mai vazusem de ceva vreme) . Hopa ca l-am recunoscut . Statea singur la o masa de langa closet si se juca destul de absent cu un servetel. Ma proptesc in faţa mesei, ne salutam, ne imbraţisam si printre altele ii spun foarte serios: " Dane...stop joc , gata cu insuratoarea...mai asteapta. Este o bunaciune in faţa restaurantului, pe care dac-o vezi , cu siguranta iti schimbi linia preferintelor. Este sexi, inalta , asa cum iti plac tie gagicile ...blonda , fumeaza ...cred ca trabuc si are un nas coroiat de-i ajunge-n gura. Seamana leit cu Stefan Hrusca. Nici nu-mi termin bine tirada , ca amicul meu imi spune : " Hai sa-ti prezint , viitoarea mea sotie " .....Cand am intors capul , am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare si ca ma taie brusc pisarea. Era chiar tipa de care vorbeam si de care ma lovisem la intrarea in restaurant.

Petre Tanase©
August, 2016

 

GAFE...facute cu bune intentii !!! (partea a I-a)

(Genul: Quiproquo )

Astazi am purtat o discutie filozofica si plina de profunzime , cu o doamna din Constanta , care de ceva vreme imi era "prietena "...pe facebook . Pana astazi am mai schimbat cateva replici , dar fara prea multa insemnatate. Doamna , pe langa doua pisicute , un catel adorabil, mai are si un exemplar superb de pasare exotica , ciufulita si parca mereu suparata. Niciodata nu am ratat ocazia s-o intreb atat de pisicute , catel, cat si de pasarea care-i ciripeste prin casa si care , sincer , mi-a atras simpatia . In scurta noastra convorbire telefonica , doamna , foarte draguta m-a invitat s-o vizitez , atunci cand voi veni in Constanta. Pe mine m-a luat brusc un elan artistic de nestavilit si i-am replicat, cu multa dragoste si alintare in glas :
- Cum sa nu , multumesc de invitatie. Abia astept sa te vizitez si ...sa-ti mananc pasarica !
Dupa un moment de tacere , duduia intreaba cu glasul strangulat : - Ce sa faci ???
- Sa-ti mananc pasarica si sa ti-o ciufulesc , pana nu mai ramane nimic din ea ...ca tare draga-mi este .
Ma rog, doamna mi-a inchis telefonul , dar nu inainte de a-mi spune cat a putut de elegant :
- Hai siktir, derbedeule....te credeam un om serios !!!

Petre Tanase©
August, 2016

Jurnal de sfarsit de saptamana - (sau mai pe romaneste) - Jurnal de weekend -

Vineri , am fost prin Dublin cu treburi care musai trebuiau rezolvate , dupa care mi-am vizitat niste amici mai vechi , care au tinut mortis sa trec pe la ei ...la un gratar. Abia de le-am gasit noua adresa la care se mutasera. Am batut la multe usi pana sa dau de ei. Eu cu orientarea in spatiu sunt un dezastru. Mi se terminase bateria la telefon si nu mai avem cum sa-i contactez. Asa pe dibuite , am nimerit pana la urma adresa corecta. In casa era o veselie de nedescris. S-au bucurat mult cand m-au vazut. El era beat sfecla si statea aruncat pe fotoliu cu capul intr-o parte. Cand am intrat in casa ...m-a imbratisat si a plans vreo 5 minute pe umarul meu. Nevasta-sa mi-a explicat imediat , ca asa face el cand se imbata. Isi aduce aminte de ma-sa mare care a trecut in nefiinta acum, mai bine 25 de ani. De ta-su mare ...nici nu vrea s-auda, ca-l tragea de urechi si-i dadea suturi in fund, drept urmare acum se razbuna si nu-i da nimic de pomana si nici lumanari la biserica nu-i aprinde. I-am dat dreptate si l-am incurajat. Amicul meu , cu chef de vorba si-a mai turnat un pahar de rachiu si ca sa ne-nveselim putin , mi-a povestit viata uneia dintre matusile lui, care satula de cata bataie incasa de la barba-su, s-a spanzurat intr-o dimineata de creanga unui dud. Daca tot s-a adancit in amintiri , fiind la ceas de mare taina si dezlegare de limba , a adus vorba si de un frate mai mic de-a lu` ta-su , cum ar veni ...unchiul lui... a carui disparitie prematura l-a afectat multa vreme. Pare treaba , ca omul , alcoolic fiind ...pe la varsta de 40 de ani , a hotarat sa-si incheie socotelile cu viata , aruncandu-se intr-o fantana. L-au gasit abia dupa o saptamana si l-au scos din fantana , bucata cu bucata. Ma rog , aspectul asta ...nu l-am inteles foarte clar , dar nu am insistat ...situatia fiind destul de delicata. Intre timp , nevasta-sa mi-a facut o cafea si ca sa nu iesim cumva din atmosfera de sarbatoare , a inceput si ea cu mare har , sa povesteasca de o verisoara de-a ei foarte tanara care are cancer mamar. A inceput sa planga , iar printre sughituri se ruga bunului Dumnezeu , sa nu o ia asa devreme pe verisoara ei. M-am inchinat si eu ...si am zis ...Amin! Dupa mai bine de o ora si jumate de plimbari prin tot felul de amintiri mobilizatoare si datatoare de speranta , am hotarat ca a sosit momentul sa plec. Mi s-a parut totusi nepotrivit si total nepoliticos sa plec taman cand ea incepuse cu si mai multa daruire, sa povesteasca despre cum a decurs operatia complicata de hemoroizi, a bunicului din partea mamei. Simtindu-ma deja , prea incarcat spiritual si emotional, i-am anuntat cat se poate de hotarat ca trebuie sa plec. Abia atunci si-au amintit ca in program era inclus si gratarul cu mici , dar se facuse destul de tarziu iar mie chiar nu-mi mai era foame. Au insistat sa raman la ei peste noapte. Nicio secunda nu mi-a trecut prin cap sa raman acolo, ei impartind deja casa cu alte doua cupluri...deci spatiul extrem de limitat, dar am apreciat initiativa . Ne-am luat "la revedere" , urmand sa ne mai intalnim si cu alte ocazii , si sa ne mai oferim astfel de momente , de mare inaltare si zidire sufleteasca. Am iesit afara iar aerul rece al noptii mi-a facut bine . Ma simteam destul de obosit si cu nervii oarecum zdruncinati . Numai gandul ca am de condus cam 4 ore pana acasa imi dadea deja frisoane pe sira spinarii asa ca am hotarat sa raman peste noapte in Dublin. Abia din a patra incercare , in sfarsit am gasit o camera libera la un hotel de tot cacatul , dar care m-a costat cat o vacanta "all inclusiv" in Tenerife. Ca sa ma linistesc oarecum , mi-am luat in camera un pahar cu vin rosu de la barul hotelului , pe care l-am baut pe indelete, timp in care ma gandeam ...de ce oare unii oameni au apetenta asta de zgarma la nesfarsit , cele mai nefaste si macabre intamplari din viata lor ...cand totusi in fiecare clipa avem atatea motive sa ne bucuram de faptul ca existam si la tot pasul , daca vrem , putem gasi zeci...sute ...poate mii de alte oportunitati care sa ne faca fericiti . Totusi , viata trece atat de repede...si mi se pare chiar nedrept sa ne scaldam tot timpul intr-o profunda si nelimitata suparare !
Petre Tanase©
Iunie, 2016

DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE

de Petre Tanase

Cand te-am vazut intaia oara goala
Erai asa diforma si nasoala .
C-o piele zgrumturoasa ca de smoala
Si c-un buric baban...cam cat o portocala.

Un spate lat, care-mi dadea fiori
Si cu mult par, prea mult... la subtiori.
Zburau scantei, din mintea mea inceata
Cand te-am vazut mai bine, dezbracata.

Eu ma scobeam in nas c-o patima nebuna
In timp ce tu, te dezbracai sub clar de Luna.
Ma luase cu emotii elegante, dintr-odata.
Si m-am indragostit pe loc....dar de o alta fata !

© copyright 2016

STAGIUL MILITAR ( Episodul 3)

- Caracal - partea II-a

Doar o usoara bataie pe umar si aud asa ca prin vis , o voce aproape parinteasca : " Hai , tata ...hai trezeste-te "!
Am deschis ochii , imi simteam capul greu . Am tresarit si brusc m-am ridicat de pe scaun . In fata mea era aceeasi matahala de om care ma porcaise ca la usa cortului dis de dimineata cand m-am prezentat la unitate. Acum avea o voce blanda si o privire aproape umana , as putea zice. Imediat mi-a zburat gandul , ca in timp ce dormeam , mi-a facut perchezitie prin cufarul cu care venisem si a vazut ca sunt plin de tigari , cafea si alte delicateturi. Am aruncat instinctiv o privire spre valiza. Cele doua lacate mari pareau a fi neatinse , asa ca m-am cufundat si mai tare in ceata . Nu pricepeam de unde trecerea asta de la o extrema la alta.
" Obosisi de la atata drum , asa ca te lasai sa dormi oţâra " ...imi spune el pe acelasi ton parintesc , dupa care m-a anuntat satisfacut ca trebuie sa iasa din tura si ca se duce acasa sa traga doua ore de somn , iar pe la orele amiezii pleaca la Craiova cu familia la o zi onomastica , dar sa nu-mi fac griji ca am nimerit la o unitate buna si c-o sa-mi placa aici . Ramasesem stana de piatra, iar ca ironia sa fie si mai adanca imi spune ca pe el il cheama Pasarica ....plutonierul Pasarica . Prevedeam ca o sa ma buseasca rasul ,asa ca, dupa ce m-am muscat zdravan de buza , mi-am lasat o spranceana sa cada intr-o parte , simtind in acelasi timp cum mi se schimonoseste faţa , in incercarea mea de a-mi inghiti hohotele de ras . Nu-i chiar foarte usor, sa stai la o asa mica distanta de un urias pe care il cheama ...Pasarica. Omul , de buna credinta , vazandu-ma asa contorsionat , dupa alte cateva incurajari l-a chemat pe caporal ,sa ma conduca pana la sala de festivitati unde urma sa se faca prezenta recrutilor. Am traversat curtea unitatii si m-am lipit unui grup de tineri imbracati in haine civile , care aveau aceeasi directie. La sala de festivitati , am fost intampinati de un capitan de intendenta si un plutonier major. Dupa ce s-a facut prezenta , cu totii am plecat la magazia unitatii , de unde am primit cele necesare ptr a deveni soldat. Nu prea s-a tinut cont de marimi, asa ca m-am trezit cu o uniforma scortoasa in care fluturam . Era cu cel putin 4 numere mai mare . Tragedia avea sa inceapa cand am probat bocancii. Erau numarul 42, dar foarte lati pentru piciorul meu si cumplit de grei. Abia de ma puteam misca . Uniforma ma zgaria cumplit , incepuse deja sa ma manance pielea, iar bocancii de-abia ce-i puteam târâi dupa mine. N-aveam cui sa explic starea de disconfort pe care o aveam . Mi-au fost luate hainele civile , iar dupa ce m-am trezit in brate si cu doua paturi zgrumturoase , s-au facut repartizarile pe grupe dupa care am zbughit-o incolonati spre dormitoare. Nu ma regaseam de niciun fel in proaspatul personaj. Hainele imi falfaiau pe mine iar din cauza bocancilor mergeam cracanat , balanganindu-ma ca o raţa.
Am intrat intr-o incapere lunga ca un hambar cu paturi suprapuse pe o parte si pe alta . Mi-am ales patul de sus din apropierea ferestrei. Am avut noroc. Nu as fi putut dormi, sa stiu ca am un alt pat deasupra mea. M-am declarat multumit ,asa ca am inceput sa-mi aranjez cearceaful , perna si paturile . Intre timp cativa caporali se plimbau plini de importanta prin dormitor si ne povesteau cata munca au depus ei ptr tresele ce le aveau pe umeri. Tot de la ei am aflat ca noi suntem "bibani" , iar ei "veterani". Pe alocuri chiar se enervau ca nu-si puteau tine tirada , asa cum si-ar fi dorit si mai strigau cate un ....linisteeee... In dormitor eram cam 40 de soldati si o harmalaie de nedescris . Fiecare vorbea cu cine apuca . La un moment dat a intrat in incapere un colonel , s-a strigat ....atentiuneeee....iar noi ne-am aliniat cat am putut mai bine pe culoarul dintre paturi.
Colonelul , dupa ce a aruncat ...asa o privire de ansamblu, si dupa ce s-a baţait puţin , ridicandu-se pe varfurile picioarelor apoi revenind cu calcaiele pe podea , ne-a urat... bun venit si ne-a indemnat sa fim mandrii ca facem parte din cea mai buna Unitate Militara din Caracal. Pe mine ma jena uniforma , iar de la bocanci imi venea sa plang , asa ca nu prea simteam fiorul discursului. In cele din urma ne-a anuntat ora la care vom lua cina si ne-a atentionat ca de a doua zi se va incepe serios ... instructia , adica vom merge incolonati pe tarla sa culem porumbul. Peste masa de seara am trecut cu discretie . Era varza cu carne de vier, grasa si puţea a pisat de te baga in depresie . Se zvonea , ca vom face dus dupa cina si m-am bucurat. Era prima veste buna din ziua respectiva. Ma simteam lipicios , transpirat si ma manca pielea. Odata ajunsi la dormitor am aflat ca s-a revocat ordinul din lipsa de apa calda. Pe fond nervos , cred , incepuse parca sa ma furnice prin tot locul , asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus la baie. M-am spalat cu apa rece pe ici pe colo si prin partile estentiale , dupa care m-am supus fara regrete programului de somn. Am adormit instantaneu si foarte adanc. Sa fi fost vreo trei dimineata cand m-am trezit brusc. Luna era in dreptul geamului si o geana de lumina intra in dormitor . In incapere era un miros greu de trupuri transpirate si se sforaia in diverse tonalitati. Ma taia pipi si vroiam sa ma duc la Wc. Aproape de mine se auzeau niste gafaituri infundate si ciudat de sacadate. . Mi-am dat seama ca zgomotele cu tenta erotica veneau de la baiatul care dormea in patul de sub mine - se masturba . Eu atunci, cu mare discretie m-am bagat inapoi sub patura asteptand cumva , sa-si termine baiatul treaba si sa nu-l inhib. Abia de ma tineam , sa nu fac pișu pe mine si ma facusem ghem sub asternuturi, cu mainile intre picioare. La un moment dat nu am mai rezistat si am coborat din pat . ...."Bai ce m-ai speriat ....la naiba , ce ai de sari asa , nu s-a dat alarma inca ".... imi sopteste apasat , colegul , care parea ca nu si-a dus actiunea pana la capat . ..." Pentru mine este alarma " i-am raspuns eu printre dinti ..." Trebuie musai sa ma duc la WC , scuze daca te-am deranjat"....." Baaa, daca vrei merg cu tine si-o facem amandoi" ......" Ce sa facem amandoi ?" ...il intreb eu. ..."Laba", imi raspunde el complice. " Hai sictir, laba pot sa-mi fac si singur , nu gasesc sa fie asa de complicat" ...i-am dat eu raspunsul prompt , dupa care am zbughit-o la Wc. La intoarcerea in dormitor , inainte de a ma cocoţa in pat , acelasi coleg m-a asigurat ca el este foarte discret si ca si-ar dori ca totul sa ramana intre noi. L-am sfatuit sa nu se panicheze si l-am asigurat ca nu este singurul de pe planeta care se masturbeaza , dupa care i-am urat ...noapte buna ! Mi-am bagat capul sub perna si radeam pe infundate. Ma amuzam acum de toate intamplarile din prima mea zi de soldat ......plutonierul Pasarica, hainele scortoase in care inot, bocancii grei ca niste ghiulele , mancarea de seara cu miros de pisat......iar spre 3 dimineata discutii profund filozofice despre .."laba" . Mai mereu de fapt , viata iti ofera scenarii surpriza , in tot felul de regii amuzante , iar tu trebuie sa-ti inveti rolul din mers si sa mergi mai departe...... pentru ca spectacolul sa continue !
- Va urma -
Petre Tănase
© copyright 2016

STAGIUL MILITAR ( Episodul 2)

- Caracal - partea I-a

Mi-am ocupat locul in compartiment . Valiza din lemn , la care tatal meu imi pusese doua lacate mari , era destul de incomoda si foarte grea . Mi-a fost imposibil s-o proptesc in locul destinat bagajelor asa ca am lasat-o intre banchete. Nu era aglomerat . In compartiment mai era o doamna in varsta care se ducea la o inmormantare si un domn foarte parfumat care citea cu mare interes ziarul "Scanteia".
Aveam o stare ciudata , parca-mi facusem morfina. Ma uitam tamp pe geam si numaram plopii . Cautam sa ma vizualizez in armata , trezindu-ma cu noaptea in cap si calarind campul de lupta . Nu-mi iesea filmul de niciun fel , asa ca incepusem sa devin romantic . Ma vedeam cu ochii mintii , alergand pe malul marii cu parul in vant , respirand cu lacomie aerul sarat cu miros de alge . Mi-am imaginat apoi ca o fata prinsa de valuri tipa disperata dupa ajutor . M-am aruncat dupa ea ...si cu greu am salvat-o .
Ea mi-a multumit cu lacrimi in ochii iar parintii ei impreuna cu autoritatile locale care venisera la fata locului m-au imbratisat , mi-au oferit o medalie si ca rasplata suprema .....mi-au anulat ordinul de incorporare.. , numai ca eu am refuzat oferta si am spus raspicat in fata multimii : "Nu ...ca orice tanar patriot , fost pionier facut in seria a doua si ca fost membru UTC, vreau sa ma duc in armata ...vreau sa-mi servesc patria ! "
Multimea m-a aplaudat sincer , Primarul mi-a inmanat Diploma de Cetatean de Onoare , iar matusile mele au lesinat pe rand , din cauza emotiilor . Numai una dintre ele cu ultimele puteri a ingaimat anemic : " V-am spus ca asta nu-i zdravan...de mic a fost un debedeu "... . Brrrrrrrr....m-a busit rasul si m-am trezit din visare

Domna in varsta din compartiment m-a intrebat daca plec in armata ...iar mie pe limba imi statea sa-i spun : " Nu doamna plec sa joc tenis cu Ilie Nastase " ....dar nu se cadea, asa ca mi-am inghitit vorbele si i-am raspuns politicos ca ..."Da". Ea atunci a inceput sa-mi povesteasca despre nepoata ei care a murit de cancer vaginal si ca i-a scos tot uterul afara , iar barba-su era un nenorocit care nu aducea salariul in casa .
Pentru mine era deja prea mult sa ascult intreaga poveste asa ca mi-am cerut scuze si am iesit pe culoar unde am stat pana cand am ajuns in Bucuresti. Gara era ticsita cu recruti pregatiti sa plece care incotro, pe la unitatile unde erau repartizati. La tot pasul se auzea , ba muzica populara de pahar , ba romante, ba cantece de liberare . Fluturau sticlele de rachiu prin aer , lumea se imbratisa ....plangea...si se mai auzea pe ici pe colo cate un ...." Haaai libiiiii"....Era dezolant ! Mi-am facut loc cu greu prin multime si alergam ca disperatul de la un peron la altul. Ma luase cu naduseli. Am prins trenul in ultima clipa. Era incarcat ciorchine , iar muzica de jale cu versuri duioase, mirosul puternic de rachiu si aroma de ceapa cu branza ...avea sa fie ambientul cu care musai trebuia sa ma obisnuiesc . In compartimentul unde in mod normal trebuia sa am loc , recrutii insotiti de diverse neamuri sau cunostinte apropiate ,stateau aproape unul peste altul si parea treaba ca nu-i deranja aspectul. Nici faptul ca eu aveam " loc" acolo nu i-a impresionat prea tare, dar in schimb m-au invitat la o tzuica . Dintr-un casetofon cu volumul dat la maxim se auzea Dan Ciotoi (care era la mare cautare atunci) ....cu o melodie belicoasa despre liberare si despre viata chinuita a militarului care suferea dupa iubita lui . Pfff...era tot ce-mi trebuia . Ma luase ameteala de la atata romantism . Abia de mi-am gasit un locusor pe culoarul trenului unde m-am cuibarit cu fundul pe valiza . Stateam cracanat cu cele doua lacate mari intre picioare . Era destul de incomod ...si iar m-am intrebat , ce l-o fi apucat pe tatal meu sa puna asa lacatoaie pe valiza.... Ce-i drept aveam marfa de calitate cu mine : tigari Kent, cafea Ness, si alte acareturi costisitoare care urmau sa fie date pe ici pe colo , ca sa-mi fac viata mai usoara la unitate. Langa mine , la mica distanta , se asezase un baiat speriat si tras la fatza care tot la Caracal era repartizat. Am intrat in vorba cu el iar dupa primele secunde l-a busit plansul si mi-a marturisit sincer printre sughituri , ca-i este dor deja de iubita lui. Mi-a povestit viata lui cu lux de amanunte si se temea ca iubita lui n-o sa reziste fara el si ca o sa se sinucida. Drama lui , mergea "manusa" cu fundalul sonor si cu mirosurie grele din vagon . M-a busit rasul asa din senin ...In situatii limita imi fac tot felul de joculete in cap ....si rad de ma prapadesc. I-am explicat si proaspatului meu amic ce reactii starnii am la stres si a inceput si el sa rada . Vorbeam tot felul de tampenii , spuneam bancuri si radeam cu sughituri . Din vorba in vorba am ajuns la Caracal . Era dimineata devreme , abia ce mijisera zorii. Am coborat intr-o gara sinistra si perfecta parca pentru un final de drum . Aerul ala de dimineata de Septembrie , imi facea bine si-mi amesteca sentimentele . Am mai zabovit prin gara , pana cand toti recrutii care coborasera s-au imprastiat pe drumurile lor . Ramasesem singur intr-o gara pustie si mohorata. Desi decorul era cat se poate de deprimant ma cuprinsese asa deodata un sentiment ciudat de fericire. Am fumat o tigara , si-am luat-o spre unitate . Nu era foarte departe de gara asa ca la scurt timp eram deja in fatza unitatii. In mod normal la ora 11 trebuia sa ma prezint , dar ma rog , era 5 dimineata ...nu era sa stau cu fundul pe valiza in gara asa ca am batut la un gemulet . S-a deschis o usa metalica si a aparut o matahala de om in uniforma , plictisit , cu sapca intr-o parte si cu alura aia de paznic la puscarie de maxima siguranta . Am incremenit cand l-am vazut !
Am ingaimat un "buna dimineata" .....dar omul foarte suparat mi-a taiat imediat elanul " Ce vrei ma ? Ce bati ca tampitul prin geamuri ?" ......."Stiti , ma iertati ca va deranjez ..euuu....am venit in armata "...si imediat i-am inmanat Ordinul de Incorporare.
Omul a luat foc ...." Pai bine ma idiotule , tu ma crezi tampit ? Iti bati joc de mine ??? Ete ma la flocea asta ....ma ia la misto ....( moment in care s-a intors catre un caporal ce se ivise brusc in spatele matahalei ),,,,, cica el imi explica mie cum ca a venit in armata " .... Dupa ce si-a facut omul numarul , satisfacut de faptul ca a starnit rasete de apreciere din partea caporalului , se intoarce brusc spre mine ......" Baiiii bouleee, tu chiar credeai ca m-as fi gandit ca ai venit la nunta ??? Asteapta aici ! Dupa ce a tras un ..."....zeii ma-tii..." , a disparut impreuna cu caporalul , dupa usa metalica . Avea sa revina dupa 5 minute si m-a invitat cum a stiut el mai bine sa intru in unitate : " Trebuia sa te prezinti la 11 , bai citronada ....acum du-te si stai in camera aia pana la urmatorul ordin " ...Stiti , ma iertati ca va intrerup...dar ....",,,(vroiam sa -i spun ca-mi vine a ma pisa si vreau sa ma duc la WC).. ......" Nici un "dar " ....ia asculta ma mucosule , tu de unde esti ?? Aud???" ....." Din Constanta " , i-am raspuns eu cu noduri in gat ., " Aha , si te dai smecher , care va sa zica ....Bai , aici iti ies talentele prin nas, m-auzi mai ...narcisa ? ...Aici , raportezi , taci si executi ordine . Treci dracu-n camera aia si astepta acolo " ... a urlat el invinetindu-se la fatza. Eram siderat si macinat in orgoliu . Atat mi-am muscat buza ...pana am simtit gust de sange . Scrasneam din dinti si-mi venea sa ma intorc brusc ,,, sa-i carpesc matahalei doi pumni in moaca si un sut in cur . Am intrat intr-o sala mare , cu dusumele pe jos , banci lungi din lemn, mese cu melamina jupuita pe alocuri si un miros puternic de petrosin . Era cald ....si ma luase la modul cel mai parsiv ....toropeala . Am pus capul pe masa ...si am atipit !

- Va urma -

Petre Tănase
© copyright 2016

STAGIUL MILITAR ( Episodul 1 )

- Plecarea in armata-

Eram stresat de ideea ca intr-o zi tot va trebui sa ma prezint la una dintre unitatile militare pentru a-mi satisface stagiul militar.
Directorul Teatrului "Fantasio", unde lucram , maestrul Aurel Manolache reusise sa-mi amane plecarea in cateva randuri pentru ca deja eram implicat in vreo cinci spectacole.
Nu s-a putut de prea multe ori , eram deja "batraior", avem 24 de ani ...asa ca la un moment dat , a trebuit sa ma prezint la Centrul de Incorporari. Vestea cea mare am primit-o imediat ce m-am infatisat in fata ofiterului , care cu un zambet plin de satisfactie si cu o voce dogita de goarna stricata , m-a anuntat ca trebuie sa ma prezint la unitatea 12..... din Caracal . In secunda urmatoare am simtit ca-mi cade tavanul in cap . Eram desfigurat . Auzisem tot felul de povesti sinistre despre unitatile din Caracal. Mi se paruse atunci ca viata m-a abandonat , asa ca dupa ce mi-am revenit din primul soc , mi-am zis ca de obicei in astfel de momente de mare cumpana ..."Fie ce-o fi, cu Dumnezeu inainte ".... Mi-am facut rapid bocceluta , mi-am luat la revedere la colegi si prieteni , iar ai mei m-au petrecut pana la gara .
Era o atmosfera plina de jale , de parca plecam pe front. Jumatate din peronul garii ,era ocupat de familia Tanase si de apropiati. Cativa din familie au reusit imediat sa raspandeasca vestea , asa ca de la impegatul de miscare si pana la femeia de la casa de bilete , inclusiv cei cativa calatori rataciti prin gara ....imi cunosteau drama . Deci mai toti , in dorinta de a-mi fi alaturi , ma compatimeau si se uitau la mine ca la un ...condamnat . Unul dintre unchii mei se imbatase scovearga si incerca sa ma incurajeze . Imi povestea cele mai nefericite aspecte din perioada in care a facut el armata .
Hop, apare si matusa mea , care inca de la coltul peronului a inceput sa planga cu vorbe....." Ah puisorul meeeeeu, ....unde pleaca puiul meeeeu ??? "... Imediat , o alta matusa ia o pozitie ferma , ca sa stabilizeze cumva situatia care scapase de sub control ..." Hai mai oameni buni , opriti-va , ca zapaciti baiatul , ce naiba ! Eu atat iti spun , puiu` nostru frumos ...sa ai mare grija mama si sa nu patesti , fereasca Dumnezeu, ca baiatu` lu` Poenaru...Uite asa dintr-o prostie s-a jucat cu arma incarcata si i-a zburat maxilaru , de-l plimba ma-sa cu carutu` " ,... dupa care si-a incheiat tirada , facandu-si semnul crucii de trei ori , ca apoi sa ma pupe apasat pe frunte .
" Ce vrei mai Mioara ...(.intervine unchiul meu care daduse deja pe gat jumatate dintr-un  litru de tuica )..... trebuie sa faca armata , sa fie si el in randul lumii, ca pana acum ...teatru, scamatorii , dansuri ....ce mai , flestureala . Asta nu-i viata , trebuie sa devina si el ...barbat. Lasa asta , ce spui tu ...cu ala a lu` Poenaru e floare la ureche . Feresca Dumnezeu de mai rau si sa nu ne trezim ca ni-l trimite intre patru scanduri , ca asta zapacit cum este si cum isi baga el nasul peste tot ....." , si imediat se uita in ochii mei ptr o ultima atentionare : " Petrisor tata , eu atat iti spun ....ochi si urechi la superiori ....cu arma nu-i de joaca , ai inteles ???!!!
" Mai Titi ,.... (sare o alta matusa ca arsa).... tu te-ai imbatat si numai prostii spui ...asa ma speriati-l ...poate-si ia baiatu` "campii". Mie de altceva mi-e frica...... asta sensibil cum este , tare mi-e teama c-o sa incerce sa se sinucida . Fereasca Cel de Sus , asta ne-ar mai trebui !
Au tacut cu totii brusc pret de cateva minute , dar interventia spontana a tatului meu ...i-a pus pe jar si a creat o adevarata discordie : " Dar ce ar fi daca nu s-ar duce ? Ete na, cum rezolva altii ....rezolvam si noi . Mai cu un certificat medical , mai cu niste tigari ....o scoatem noi cumva la capat !"
Eu stateam impietrit cu fundul pe valiza si ma rugam Lui Dumnezeu sa vina mai repede trenul . De la atatea incurajari , ma luase un elan de nestapanit si imi venea sa fac pipi , dar nu puteam sa parasesc scena , taman acum cand totul parea sa capete nuante din ce in ce mai artistice .  Ai mei o luasera razna . Incepusera sa se certe intre ei . De regula certurile lor erau adevarate spectacole de comedie . Daca erai prin preajma , aveai ocazia sa razi pana ti se taia respiratia ! Instantaneu s-au format cateva tabere. Unii erau pro armata ...altii contra...

Cum a tras trenul la peron am si zbughit-o . Nu de alta, dar vroiam sa-mi scurtez calvarul. Eu alergam spre tren , familia dupa mine . Unii ma indemnau sa plec ....altii erau hotarati sa facem cale intoarsa . O matusa prin alianta , incepuse sa tipe ca nu-si mai gasea copilul . Luata de val ...isi pierduse tzancul prin multime. Deja se prefigura un alt taraboi. Uitasera de mine , asa ca m-am urcat in tren cu tot cu valiza si m-am repezit la primul geam deschis sa flutur din mana ....(asa vazusem prin filme ca se poarta)...timp in care trenul s-a urnit din loc si incepuse sa prinda viteza. Ramasesem atarnat de geam si cu mana in aer. Cu siguranta nimeni numai era atent la fluturarile mele din mana . Peronul se indeparta din ce in ce mai mult ....iar imprevizibila familie Tanase, cu tot hazul si cu toate chichitele ei ramasese in gara din Constanta , macinata de dileme. Ulterior am aflat ca baietelul matusii mele a fost gasit dupa cateva rascoliri prin gara ....la Biroul de Informatii . In sfarsit , o veste buna as fi spus , numai ca matusa mea s-a suparat rau de tot pe duduia de la ghiseu ...ca-i daduse copilului ciocolata . Iar eu stiam destul de bine , cat de nevricoasa este si de cate era ea in stare cand o lua cu ...suparare !

- Va urma ! -
Petre Tănase
© copyright 2016

DE ZIUA MEA ....

Noaptea care a trecut nu am prea putut dormi. Asa mi se intampla de-o viata in ajunul zilei mele de nastere . Ma bag in pat , ma perpelesc , imi fac planuri , ma dau jos din pat , ma plimb prin casa....de multe ori chiar ies afara in toiul noptii si ma uit la cer ...fie el instelat sau nu si ma ia brusc cu emotii. Genul ala de emotii constructive cand intuitia iti spune ca ceva bun se va intampla. Pe la 4 dimineata iar m-am bagat in pat cu intentia clara sa dorm si de ce nu , chiar sa visez ceva frumos. N-a fost chip , asa ca m-am bagat in dus unde am stat mai bine de jumatate de ora . M-am lasat abandonat sub jetul de apa si am inceput sa cant . Ma rog , cant prost , dar ma relaxeaza . Toata actiunea parca a activat si mai mult energiile pozitive care ma "atacau" din toate directiile. Desi vroiam sa dorm ...dar eram atat de fericit incat am asteptat cu zambetul pe buze ...rasaritul soarelui. Ce bine ca nu am adormit ...mi s-a parut ca am fost martor la cel mai fumos rasarit din istoria planetei. Eu m-am nascut in zori de zi si poate ca asta sa fie si motivul ptr care nu pot dormi pana nu primesc prima imbratisare a diminetii. Am adormit adanc.... si am visat frumos ... M-am trezit cu un zambet generos pe fatza si cu o stare de bine . Simteam o mana invizibila care ma dezmiarda si ptr cateva momente am devenit cumva ... mai copil decat de obicei. Ma bucuram dureros de mult ca este ...ziua mea . Am avut o zi plina . Atatea mesaje cate am primit ...de la prieteni de-o viata , fosti colegi cu care am impartit mirajul scenei si cu care astazi m-am intretinut la telefon minute in sir depanand tot felul de amintiri .....mi-au alintat ziua intr-un mod aparte. Pe facebook ....o avalansa de mesaje , de la prieteni mai vechi , mai noi ...de la oameni pe care nu i-am intalnit niciodata dar pe care mi-as dori sa-i cunosc intr-o zi la modul real ......mi-au transformat ...ziua de nastere , intr-un adevarat regal de fericire , iar ptr gandurile frumoase si ptr faptul ca-mi permiteti sa fiu prietenul vostru .......VA MULTUMESC DIN TOATA INIMA !

 Petre Tănase
© copyright 2016

CONSTANTA , DRAGOSTEA MEA !

Peninsula - Cartierul copilariei mele. Farmec, mister si un miros pe care nu l-am mai intalnit nicaieri ! Aproape lipita de Moschee , Scoala Generala Nr 2 , una din cele mai vechi cladiri din oras , a fost mintenas daramata la pamant si inlocuita cu un mastodont din sticla , care se potriveste in peisaj , ca nuca-n gard . Simigeria , care era una din semnaturile Constantei si o atractie de necontestat ptr turistii romani si straini , a fost desfiintata fara niciun regret. Simigeria era parte din istoria Constantei . Trecand prin zona , te imbata mirosul de covrigi proaspeti , facuti la foc deschis intr-un spectacol fascinant , realizat de patiserii care lucrau acolo. Framantau coca la vedere , modelau covrigii cu o dexteritate de invidiat , dupa care ii bagau intr-un cazan cu apa fierbinte , apoi ii asezau pe niste sipci lungi , inguste si foarte flexibile ...iar dupa ce aruncau sare si mac pe ei, ii bagau intr-un cuptor imens. Odata rumeniti , erau scosi si aruncati din buza cuptorului , cu multa precizie intr-un cos mare din nuiele care era asezat in coltul tejghelei ....unde cei care stateau la coada...erau parca hipnotizati de spectacolul oferit , dar si de mirosul covrigilor proaspeti. Dupa "89 , parca manati de duhul tristetii si piaza rea  , autoritatile locale ,shpagare si incompetente ....formate din oportunisti , fripturisti , pupincuristi si traseisti, intr-o foame de inavutire greu de controlat , si-au dat semnatura lor de semianalfabeti pentru ca o pagina importanta din istoria locului sa fie stearsa si aruncata la ghena de gunoi. In locul celebrei Simigerii , peste noapte a aparut un barulet obscur, unde printre alte duhori mai vindeau si cate o pizza plictisita si fara gust . Noi romanii nu avem nevoie de istorie , ba chiar suntem dusmanii ei de moarte , asa ca si celebra Braserie "Victoria ", care era langa Simigerie , a fost si ea spulberata ... ptr ca musai se cerea, ca acolo sa fie un loc sterp , viran, unde trecatorii la ceas tarziu in noapte ... au acum posibilitatea sa mai faca cate un pipilica sau un cachitica ...sau chiar pe amandoua odata !

 Petre Tănase
© copyright 2016

NOTA: Pozele au fost preluate de pe pagina Constanța Dobrogea si s-ar putea sa  fi fost facute prin 1971