AMBASADA... DRAGOSTEA MEA (episodul 1)

 - dor de tara -

Doamne ce emotie puternica m-a navalit cand un conational , care este intr-o situatie mai speciala , a venit la mine Joi  , mi-a explicat ce urgenta are si se pare treaba ca eram cam  ultima lui speranta in a-l ajuta cumva sa ajunga la Ambasada Romaniei in Dublin. Nu am stat prea mult pe ganduri si  am acceptat fara sa cracnesc , mai ales ca de ceva vreme ma mistuia un dor cumplit de tara ! Mi-am zis repede, ca o vizita la Ambasada imi va readuce cumva in inima acel spirit romanesc , acea minunata hartuire birocratica , acea icoana a functionarului nemultumit ca apelezi la serviciile lui .... lucruri  pe care sincer le cam uitasem in ultimii ani ..Cu o mare emotie curgandu-mi prin vene, formez numarul de telefon al Ambasadei ...si sun ...si sun ...si iarasi sun ....era clar ca nu o sa-mi raspunda din prima ca nu eram singurul ce avea nevoie de pretioase informatii ! Am mai luat o pauza , mai o cafea , mai cateva tigari si iar sun si sun si iarasi sun....timp in care , cautam din rasputeri sa ma adun cumva si sa nu ma fastacesc in cazul in care chiar raspunde careva. Iar am luat o mica pauza, constient fiind , ca oamenii acolo au multe pe cap : cununii, parastase , pasapoarte , buletine, traduceri, ...iar toate astea trebuiesc rezolvate rapid si cu profesionalism , ca omul de rand sa nu astepte  luni in sir de ex. ptr eliberarea unui pasaport. Constient fiind de aceste eforturi supraomenesti, de conditiile vitrege, de stresul  in care poate lucreaza bietii oameni ptr binele si confortul romanilor care haladuiesc prin lumea intreaga , m-am inarmat cu multa rabdare si iarsi sun ...si sun ...Cand aproape sa-mi intre telefonul prin urechea dreapta si sa iasa pe urechea stanga ....raspunde o doamna la telefon ...eu emotionat , ea tare pe pozitie!!! Mi-a clarificat din prima  faptul ca am sunat la Ambasada. Eu i-am dat binete , m-am prezentat , nume ,prenume....dar se pare ca ma cam lungisem in politeturi asa ca replica din partea cealalta nu s-a lasat prea mult asteptata ...asa ca m-a intrerupt  cum este si firesc cu un taios ..."bine..." adica in traducere ...hai sari la esenta problemei si n-o mai "zgudui"....Asa ca m-am conformat si i-am explicat distinsei doamne motivul ptr care sunt nevoit, cu regret  s-o deranjez. Raspunsul, iar a venit prompt , cumva sa ma aduca cu picioarele pe pamant , caci se pare ca iar ma bagasem in amanunte inutile ...asa ca mi-a spus clar sa vin LUNI dimineata ca problema sa fie analizata si rezolvata pana dupa amiaza. Voiam sa mai intreb cateva amanunte , mai cu seama ca ma puneam la un drum destul de lung de vreo 8 ore dus-intors si cu cheltuielile aferente, dar se pare ca timpul expirase si vorbeam de unul singur , caci doamna nu mai era la telefon !!! Ete, mi-am zis , are dreptate femeia ...prea m-am intins la sueta si prea multe vroiam sa stiu ...deja o lungisem cam trei minute , pana si mie mi s-a parut ca abuzez de bunavointa distinsei functionare. ! Imi iau " inima in dinti " si cu tot riscul la care eram constient ca ma supun , am mai incercat de vreo 7- 8 ori sa sun , imi raspunde aceiasi doamna de aceasta data cu un elegant " Mda" ,,,,ii spun continuarea povestii si primesc inca odata asigurari ca LUNI problema este ca si rezolvata. Deja ma simteam mai aproape de patrie!!! I-am multumit conationalului ca mi-a oferit sansa sa ma simt ptr cateva minute ca "acasa" si am stabilit cu nerabdare sa ne intalnim LUNI, DIS-DE-DIMINEATA...sa bem o cafea si s-o luam in pas strengaresc spre Ambasada . Timpul a trecut cu greu ptr mine! Tot sfarsitul de saptamana l-am petrecut intr-o emotie paralizanta .... mi se zgandarise si mai mult dorul de casa. In sfarsit a sosit momentul ...astazi dis-de-dimineata cum facuram vorbire , vine amicul cu problema , iar in timp ce sorbeam din cafea arunc o privire pe site-ul Ambasadei unde ce sa vezi ...in josul paginii scria clar cum ca in prima si- a doua zi de Rusalii Ambasada este putin inchisa!! Valei mama , ma luase transpiratiile ...eram deja dusat, pomadat , aranjat , coafat , treburi amanate , chitit pe plecat . Mi-am zis ca  "nu se poate" ...o fi o greseala pe site ...din moment ce am vorbit clar la telefon cu un reprezentant oficial al Ambasadei ...nu puteam accepta ideea ca mi se sugereaza sa bat cale de sute de kilometri , numai asa sa pup usa Ambasadei....dar pana la urma a trebuit sa accept acest lucru...si brusc m-a luat cu calduri de bucurie ....mi-era un dor nebun de casa ...dor ce mi l-am potolit !! Ferice de cei care nu au acces la internet si iau drept valabile informatiile primite de la secretara Ambasadei ...ei pot merge cu potolitul dorului de Tara pana la capat , eu am avut nesansa sa-mi functioneze saracia asta de internet. Oricum , multumesc fierbinte si cu lacrimi in glas Ambasadei  ptr momentele fericite pe care mi le-a oferit, cel putin m-a scutit de un drum pana in Romania si mi-a ostoit dorul pe urmatorii 10 ani ! Ca sa-mi arat satisfactia de cetatean implinit , maine am sa sun si la Ministerul de Externe ptr a le multumi si bineinteles de a le transmite si lor felicitari si sincera mea recunostinta !!!

Petre Tanase ©
Februarie 2015