DOAR CATEVA CUVINTE DESPRE NEA SANDU

Pe la sfarsitul lunii Ianuarie a trebuit musai sa ma duc cale de multi km , mai precis in Tullamore . Acolo urma sa ma intalnesc cu un mai vechi cunoscut irlandez cu care aveam cateva chestiuni de rezolvat . Si cum eu la orice intalnire ori ajung in ultimul moment si gafai de-mi iese limba de un cot, ori din prea multa precautiune ajung cu mult mai devreme. Intalnirea fiind programata la ora 2 ete-ma si pe mine ajuns acolo la ora 12 si ceva. Ce sa fac ? Nu ploua , nici prea frig nu era ..o iau asa agale , depasesc Primaria frumosului oras si intru in parcul ce-mi iesise-n cale. M-am asezat pe o banca si ca tot romanul , incep sa dau telefoane pe la prieteni incercand sa-mi fac asteptarea cat mai placuta. Eram numai eu in parc ,ceva banci ...tufe si copaci. In timp ce eram in sevraj si radeam pe romaneste cu "gura pana la urechi" am vazut un cetatean care s-a asezat si el pe o banca la ceva distanta de mine dar nu am dat mare atentie. Ca orice roman care se respecta, dupa ce am dat cateva telefoane , m-am apucat de trimis mesaje aiurea timp in care mai aruncam o "geana" si la individul care era in stanga mea la cateva banci distanta. Era un tip foarte inalt, ce parea ca bate spre 60 , nebarbierit , suparat , cu niste haine ponosite, la pachet cu cateva pungi de plastic si o geanta burdusita cu te miri ce. La un moment dat se ridica alene de pe banca se se indreapta spre mine ....ups ...mi-am zis ...e groasa treaba . Nu parea a fi un fioros in ciuda aspectului ponosit... ba chiar mi s-a parut tipul de om care-si ia "inima in dinti" sa intre in vorba cu un necunoscut. M-a salutat pe romaneste , destul de timid : " Buna ziua domnule , ce faceti?"....si a asteptat cuminte sa-i raspund, schimbandu-si pozitia de pe un picior pe altul si chiar mi s-a parut ca era gata sa plece, in situatia in care dadeam semne ca m-ar fi deranjat. I-am raspuns la salut si l-am invitat sa ia loc pe banca. La scurt timp i-am aflat povestea. Un scenariu crud, pentru un film interzis persoanelor cu probleme emotionale. Mai clar , omul nostru este din imprejurimile Clujului. Singura fata pe care o are, este stabilita in Irlanda de mai multi ani. Se pare ca draguţa de ea, impreuna cu sotul ei s-au cam inglodat prin datorii, asa ca scaparea a venit de la tata, care oricum locuia singur in comuna lui ( sotia decedand ceva ani in urma) , asa ca l-au lamurit sa vanda degraba tot ...dar absolut tot , sa iasa si ei din incurcaturi si chipurile sa duca si el o viata linistita alaturi de ei in Irlanda. Omul nostru a ajuns in Irlanda , cam prin Octombrie 2013, iar spre sfarsitul lunii Decembrie mai precis cu o zi inainte de de Revelion l-au dat afara din casa. Si de atunci nea Sandu a trecut prin cosmarul vietii lui , haladuind fara nicio tinta pe strazile reci ale Dublin-ului. Printr-o oarescare imprejurare a ajuns in Tullamore unde l-am intalnit , adapostindu-se pe unde apuca . M-a cutremurat povestea lui...dar ce m-a fascinat, era modul in care imi povestea. In orice se scuza si se scotea el vinovat ...nu am gasit niciun strop de ura in vocea lui , vorbea calm ...resemnat fara vaicareli si fara sa-mi cera absolut nimic !!! Nu stia o "boaba " engleza, dar imi spunea ca se mai duce pe ici pe colo si spune ca... " mi orc plis". Ma simteam atat de neputincios...eram pierdut ...nu stiam ce sa fac ...ma tot intrebam, daca omul asta este real si povestea lui este adevarata...era prea cruda. Timpul a trecut si a trebuit sa plec , dar i-am spus ca revin . L-am lasat resemnat in parc, abandonat pe o banca . M-am intalnit cu amicul irlandez, dar nu ma puteam concentra de niciun fel la ce discutam cu el . I-am spus si lui povestea "omului din parc" ... si m-am luminat oleaca cand irlandezul mi-a spus ca ar fi o solutie... A vorbit imediat cu fratele lui la telefon si mi-a aratat semnul OK ...adica e de bine. Fratele lui locuieste in afara Tullamore-ului are o ferma ...animale ...si mare nevoie de ajutor !!! M-am intors in parc insotit de irlandez, i-am povestit omului despre ce este vorba si iata-ne peste juma` de ora la ferma cu pricina. L-am lasat pe nea Sandu acolo si am plecat in graba, ca intarziam deja la o alta intalnire. De atunci am mai stat de doua ,trei ori de vorba cu amicul irlandez si toate erau bune si frumoase. A trecut ceva timp de la ultima noastra convorbire ...azi ma suna irlandezul ...ups mi-am zis ...o fi de bine ??!!! Nu avea avea cuvinte sa-mi povesteasca , cat de mare ajutor este nea Sandu in familia lor , ba mai mult, copiii il iubesc foarte tare si chiar i-au devenit profesori de engleza. Nu stiu cata engleza a prins nea Sandu, dar cu siguranta familia adoptiva a invatat destul de bine romaneste. Este o lectie de viata cutremuratoare ! Tare curios sunt daca fata si ginerele lui nea Sandu au ceva remuscari ??? Eu cred ca NU !

© copyright Petre Tanase 2014


                                Poezia DOR DE TATA, scrisa de Marin Sorescu