AMINTIRI DESPRE " RAȚOIUL" SI "RAȚUSCA" LUI

Dupa ce am iesit de la  Departamentul de Justitie unde am fost chemat pentru un interviu care se lungise mai bine de 4 ore , epuizat si plin de ganduri contradictorii ma indreptam spre biserica , ptr a aprinde cateva lumanari si pentru a-mi pune cat de cat ordine in planurile de viitor. Plecasem usor descumpanit de la Justitie mai cu seama ca ma descurajase si domnisoara care jucase rol de translator , spunandu-mi clar ca nu am ..."caz interesant" si ca bine ar fi sa ma pregatesc in cateva saptamani sa parasesc Irlanda. Doar ce venisem de cateva luni , dar se pare , (ca de obicei) ca ajunsesem exact la "spartul targului", cand autoritatile erau din ce in ce mai drastice si analizau cu mare minutiozitate toate cererile pentru rezidenta.
Era in Mai ,1998 cand am primit invitatia pentru interviu. M-am dus ce-i drept cu oarescare emotie acolo , mai ales ca auzisem de la cei cativa romani pe care-i intalniseram prin Dublin, tot felul de povesti care mai de care mai spectaculoase si pline de adrenalina. Ba unii, chiar ma sfatuisera nici sa nu ma prezint la Departamentul de Justitie cand ma cheama pentru interviu , ca de cum intru ma si insfaca , imi pune catuse la maini, ma leaga fedeles si ma urca direct in avionul care pleaca spre Romania.

M-am prezentat acolo la ora indicata si pregatit pentru orice. In cele din urma , nu eram vreun urmarit international si nici vreun spion sub acoperire.
Odata ajuns in fata ofiterului care urma sa decida sederea mea aici , m-am linistit instantaneu. Era un tip jovial care mi-a intins mana prieteneste , s-a prezentat omul cu nume si prenume, mi-a explicat cat se poate de prieteneste cum stau datele problemei, mi-a amintit de cateva ori ca daca am nevoie de ceva in timpul interviului sa cer fara nicio emotie iar ori de cate ori simt nevoia de pauza sa-i spun ...fara nicio jena. Deci ....nici urma de , catuse, sfori ..arestari si alte baliverne aflate de la romanii care au dorit mortis sa ma " incurajeze ", cum au stiut ei mai bine.

Singura , acra si nemultumita era duduia romanca care juca rolul de translatoare in "filmul" asta si care pe tot parcursul interviului ma privea de parca ii batusem la usa casei ca sa-i cer gazduire peste noapte.
Pe vremea aceea, comportamentul asta era cam tipic celor care obtinusera intr-un fel sau altul dreptul legal de rezidenta in Irlanda. Era un fel de aroganta cu care te priveau si un mod de a te pune in coltisorul tau , daca aveai cumva "tupeul" sa te consideri egalul lor. Nu toti, desigur ... dar si cei pe care i-am intalnit cu astfel de "aere" iti intorceau stomacul pe dos ...instantaneu.
Acum scapasem si de partea cea mai grea ...intalnirea cu Justitia...asa ca eram oleaca mai usurat si sub deviza "...fie ce-o fi"...am intrat in biserica sa ma reculeg cateva minute.
Biserica era aproape goala nefiind slujba , doar cateva doamne rasfirate pe la icoane ,care murmurau ceva rugaciuni si faceau cruci pline de evlavie. Am aprins si eu cateva lumanari , dupa care am zabovit pret de cateva minute prin curtea bisericii unde preotul statea de vorba cu un cuplu de romani. Pare treaba ca nu era vreo discutie prea privata, ca preotul mi-a zambit si m-a invitat cumva sa ma alatur lor. Au urmat prezentarile si s-a trecut la lucruri concrete . Cei doi , sot si sotie (dupa cate am aflat ulterior) m-au intrebat mai direct, ce vant m-a adus prin Irlanda ...si daca am sau nu acte legale aici. Cam asa s-a infiripat discutia noastra si le-am zis clar ca doar ce vin de la Justitie unde am avut interviu. Preotul ne-a urat la toti , cele crestinesti si s-a retras iar cei doi romani cu care am mai discutat despre una ...despre alta , m-au incurajat dezinteresat si mi-au spus ca desi ei au rezidenta si sunt bine stabiliti aici nu le sunt indiferenti conationalii care trec prin momente de cumpana, asa ca au tinut mortis sa ma invinte la masa. Ea chiar mi-a explicat cat se poate de clar ca nu accepta sub nicio forma vreun refuz.

Ma rog, ne-am urcat in masina Audi de culoare neagra care era parcata in fata bisericii. De cum m-am urcat, el m-a atentionat cu fermitate... ca scaunele toate sunt imbracate in piele iar masina a cumparat-o de putin timp. Odata clarificata si aceasta chichita, a dat drumul la motor , a ambreiat puternic si dusi am fost . Nu mica mi-a fost mirarea cand dupa numai 3..hai sa zic 4 minute de mers a parcat masina ...si-mi spune , ca am ajuns. Incepusem sa ma intreb , oare de ce nu au parcurs mica distanta pe jos si a trebuit sa foloseasca masina.??.. Dar mi-am zis ca e prea mult ptr mine sa stau acum si sa analizez situatia. Oamenii au fost binevoitori si m-au invitat la masa , asa ca nu se cade acum sa despic firul in patru.
Am ajuns in fata apartamentului care era localizat undeva parca pe la etajul doi. In timp ce descuia usa , ea m-a atentionat , aratand cu capul spre usa alaturata ..." Aici stau niste javre de romani...Iti povestec eu..."""!! Deindata ce am pasit pe micutul hol, si-a inceput cu mult naduf povestea. Am inteles ,ca ea i-a ajutat foarte mult iar ei s-au aratat nerecunoscatori , ba mai mult i-au scos si vorbe. Nu a intrat adanc in problema dar a mai subliniat o data , ca sa pricep...ca vecinii ei sunt niste jigodii. Imediat a trecut la alte povesti , vrand neaparat , in foarte scurt timp sa ma puna la punct cu tot ce misca in Comunitate. Vorbea non-stop...De multe ori , fara sa par nepoliticos, dar mai pierdeam firul povestirilor trase la foc automat...si mai ziceam cate un ...da...da ...ori tz.tz.tz....Femeia era din ce in ce mai suparata si plina de bune intentii. Mi-a marturisit printre altele , ca ei sunt realizati si nu au nevoie de nimic, iar ca sa dea si mai mare greutate vorbelor , imediat a pus pe masa o caseta cu bijuterii..si foarte multe albume cu poze facute in diverse locuri pitoresti , ba chiar unul plin cu poze facute in satul lor unde dupa cate am inteles si-au construit deja doua vile. Aici a zabovit mai mult explicandu-mi cu lux de amanunte fiecare poza in parte . Am vazut imagini cu toate dormitoarele ...usile ...ferestrele...balcoanele ... closetul ....si fiecare coltisor din gradina. Ba chiar mi-au aratat si cateva lenjerii de pat. Mi-a explicat categoric femeia , secondata permanent de sotul ei care o aproba neconditionat, ca ei tot ce fac ....fac cu "cap" , deci nu sunt tarani prosti si parveniti ca majoritatea romanilor sositi aici peste noapte, de te miri de unde !! Pornita cel mai mult era , se pare treaba , pe vecinii ei , caci le mai tragea din cand in cand cate o injuratura si-un blestem, timp in care barba-su o mai consola , aruncandu-i o privire blanda si cu glas duios , aproape resemnat , ii spunea ..."Lasa Ratusca ....Dumnezeu e sus si vede ..."...
Ma luase ameteala si-mi chioraia stomacul de foame ! Parca-mi citise gandul ....caci s-a apucat de aranjatul mesei , ba chiar a adus si un castron mare cu ciorba , explicandu-mi totodata ca are si friptura pregatita. Am apreciat initiativa .
In timp ce punea ciorba in castronele, mai arunca cate o replica de genul :..."""EEEE cati romani am hranit eu la masa asta!!!!" ...sau " Pe toti flamanzii i-am adunat si i-am ghiftuit ...si cu ce m-am ales??? ...numai cu vorbe si mascari"!!! Deja trecusem la prima inghititura cand a ridicat tonul , aratand cu capul spre directia unde stateau vecinii : - " Ca si porcii astia de romani , saptamani in sir au mancat la masa asta "".....dupa care pe un ton mai domol imi spune ..." Hai , ia de mananca , pofta mare"....Mie , pofta imi cam trecuse si deja imi faceam plan de evadare. Banuiam ca spectacolul nu se va termina foarte curand, cand o aud pe biata femeie , intr-un moment plin de duiosie, adresandu-se barbatului...."Mai raţoi...(banuiesc , ca asa il alinta...ca si el i-a spus la un moment dat ...bine raţusca mea) ...eu m-am decis sa-l ajutam pe baiatul asta sa obtina acte aici...( si arata cu drag spre mine) ...ca ma uit asa la el si pare un tip simpatic" "!!!! Aici am fost de acord cu ea. Nu era prima persoana care ma gaseste simpatic, asa ca mi s-a parut normal complimentul. Dupa ce se pare treaba , au ajuns amandoi la un consens , si asta chiar dupa a treia lingura cu ciorba, duduia binevoitoare, imi expune pe scurt planul. Ei urmau s-o aduca aici pe o nepoata de-a lor din Romania , care era putin gravida, urmand ca la nasterea pruncului sa ma declar a fi tatal copilului.  Am amutit... nu-mi venea sa cred ca ce aud este adevarat , desi nu cu multa vreme in urma , mai primisem o astfel de propunere si culmea tot cu o nepoata, dar pe care o luasem  doar ca pe o gluma proasta  ! Aici se pare , langa castronul cu ciorba ...actiunea "nepoata gravida" era cu mult mai serioasa si mult mai  bine pusa la punct . Ea m-a linistit imediat , vazandu-ma surprins , spunandu-mi ca este o practica normala printre romanii din Irlanda si multi si-au facut rost de cate o graviduta cu care au incheiat asfel de afaceri, iar dupa nasterea micutilor au obtinut imediat acte de rezidenta ...deci toata lumea , fericita. Mie mi se facuse gol in creier si incepusem deja sa fac bilute din paine, pe care le asezam tacticos in linie dreapta langa castronul aproape plin cu ciorba. O auzeam ca prin ecou deja, ca nu trebuie sa dau toti banii la inceput , ci doar un avans iar restul, chiar inainte de nastere....subliniind inca o data , ca asta o face asa , dezinteresat , numai ...si numai ptr mine ...ca sunt simpatic.... "dar pune mana si mananca" imi zice ea..." ca se raceste ciorbita"".
Mie, clar ....nu mai mi-era foame,  iar "ciorbita" nu ma mai tenta , asa ca , am gasit la moment dat ,pretextul  cum ca m-a lovit instantaneu o durere cumplita de masele si ca trebuie sa plec . Am iesit din apartament , cu conditia sa ma gandesc foarte serios la norocul nesperat ce daduse peste mine.. Ajuns in strada , am tras adanc aer in piept sa-mi revin din șoc... si-am apucat drumul spre casa.
Mi s-a parut pe moment ca am jucat un rol stupid , intr-un spectacol absurd , pus de un regizor cretin. Nu stiu si nici nu ma intereseaza cati romani au apelat la astfel de modalitati in a-si obtine un oarecare statut aici, dar numai gandul, ca eu personal as fi putut aplica o astfel de strategie , imi dadea fiori reci pe sira spinarii si ma cutremura de scarba. Nu i-am mai vazut de atunci ,pe Ratoi si pe Ratusca lui, dar am aflat ulterior, ca nu stiu pe ce motiv au cam fost arestati si deportati.
Am recitit frumoasa povestioara, ptr eventualele corectii...si m-am minunat si eu ! Gandeam cu mintea cuiva care din lipsa de ocupatie isi arunca ochii pe randurile de mai sus ...Multi ar fi tentati sa creada ca secventele descrise ar fi suferit pe ici pe colo, usoare deformari ale realitatii, de amorul artei. Si mie mi-ar placea sa cred asa...numai ca eu le-am vazut ...le-am trait ..am fost un biet actor ce si-a jucat rolul , cat a putut mai bine , intr-un spectacol, pe o parte sinistru, pe de alta parte hilar...,

Un spectacol realizat cu mare dibacie de mana destinului !

Petre Tanase©
16/02/2015