FURTUNA RACHEL

Macar in dimineata asta mi s-a mai elucidat o dilema. Este cat se poate de clar ptr mine ca nu am noroc la antene parabolice !
Pe la ora 3 dimineata m-am trezit intr-un zgomot ce prevestea sfarsitul linistii mele nocturne. Rafale de vant, pocnituri sinistre si un harjait revoltator pe acoperisul casei mi-au dat de inteles ca iar o luase la plimbare celebra mea antena parabolica. Troscanea , pacanea, se rostogolea cand la dreapta cand la stanga , se lovea de horn , de tzigle si de ce mai apuca .Catelusa mea latra scoasa din minti cand la o fereastra cand la alta facand tot felul de tumbe prin casa si incercand cam tot ce stie ea in materie de aparare. Abia cand am auzit o bubuitura in lateralul casei , mi-am scos nasul din plapuma si vad cum prin dreptul ferestrei se balangane intr-un balans perfect ...antena parabolica... sustinuta cu mare maiestrie de cablul din dotare. Imediat am inceput sa-i injur patimas pe toti cei patru "specialisti" care mi s-au perindat pe aici si care au contribuit pe rand , asa cum i-a dus pe ei capul, la fixarea oalei minune pe hornul casei, dar fara rezultate spectaculoase. M-am linistit dupa ceva timp cand in furia dansului salbatic antena se pravaleste in curte. Urla vantul afara ca o fiara injunghiata .Am trecut la actiune :.... mi-am pus halatul pe mine , o haina mai groasa , papucii si am iesit afara sa pun mana pe antena . Lupta cu furtuna Rachel s-a dovedit a fi total inegala . Ea ataca frontal cu 150 km/pe ora iar eu... eram total nepregatit fizic si psihic ptr o astfel de confruntare. Abia cand m-a lipit brusc de zidul casei mi-am dat seama ca si tinuta in care am iesit era total neadecvata. Haina mi se desfacuse...sapca imi zburase de pe cap...pierdusem deja un papuc ...iar halatul imi flutura in toate directiile. Intr-un efort de vointa ma dezlipesc de zidul casei si alerg bezmetic prin gradina dupa antena ce se rostogolea in zig-zag printre tufe , copaci si alte acareturi. Intr-un puseu de ambitie , m-am mobilizat puternic si ajutat de furtuna dezlantuita am aterizat intr-un plonjeu artistic pe burta... punand mana pe antena , exact cand se indrepta cu mare precizie spre parbrizul masinii care se afla parcata in spatele casei. Dupa ce mai m-am zvarcolit de cateva ori pe pietrisul din gradina am reusit in cele din urma sa pun capat cosmarului si sa intru in casa tarand antena dupa mine si abandonand-o fara remuscari pe holul de la intrare . Obosit , plin de noroi si multe julituri am intrat sub dush si iar am trecut la un set de injuraturi fierbinti ,aducandu-mi aminte de toti montatorii de antene care mi-au trecut pragul casei cu elan si care au lasat in urma lor experiente de neuitat. . Mai clar ...primul care a inceput marea aventura ...dupa ce a golit o sticla de vin rosu s-a urcat pe casa cu tot cu antena , a lasat-o pe acoperis si sub pretextul ca se duce ...nu stiu unde ... sa-si aduca niste piulite ...a disparut in ceata si nu l-am mai vazut niciodata. Al doilea ...a venit ...a vazut ...a luat masuratori ...chiar a fixat antena pe horn dupa care a decis ca undele nu prea ajung toate gramada, aici unde locuiesc ...si-a cerut scuze si a plecat. Al treilea ..( mai la-nceput de drum baiatul dar ambitios sa-si faca un nume in domeniu)....mi-a gaurit toti peretii casei de jur imprejur si a decis sa coboare antena de la locul ei si s-o puna olecutica mai jos. Dupa "specialistul" asta, m-am urcat pe acoperis si l-am cules dintre tigle , ca intrase intr-un atac de panica si incepuse sa zbiere. Dupa ce l-am dat jos , s-a pravalit si antena... caci apucase deja s-o desurubeze. Al patrulea profesionist a urcat iar antena pe casa ...a legat-o fedeles de horn dar nu a reusit mare lucru asa ca ramasesem cu o antena infipta in acoperis dar profund nefunctionala . Tot raul spre bine. Noroc cu furtuna Rachel care a pus capat dilemelor si mi-a potolit orice dorinta de a mai avea ţucale de doi metri, atarnate de hornul casei ... CASE CLOSED !

Petre Tanase ©
15/01/2015