VARU` MITICA

Hai ca l-am cunoscut si pe varul Mitica ! De fapt inca sunt nelamurit ce fel de var imi este.... el fiind baiatul unui var de-al tatalui meu. . Stateam de vorba cu el la telefon si incercam cat de cat sa-i fac un portret robot, mai ales ca mi-a zis cu oarescare emotie in glas, ca-i este tare dor de mine. Cred ca l-am vazut de doua ori in viata mea, cu multi ani de zile in urma, cand a venit cu ta-su in vizita pe la noi, ei fiind din Medgidia..

Cu greu mi-am adus aminte de ei. Ta-su era un tip zgomotos , foarte slab, alcoolic si-i miroseau urat picioarele iar el ..."varul", mult mai mic ca varsta decat mine si manca dintr-o punga corcoduse. Cam astea au fost toate amintirile ce cu greu mi-au venit in minte. El, ma descoperise printr-o cunostinta care avea un prieten, iar acesta luase legatura cu un alt cunoscut ce statuse de vorba la randul lui cu un fost amic de-al unui alt prieten, care la randul lui tinea din cand in cand legatura cu ruda unui prieten ce se aflase o buna bucata de vreme pe lista mea de amici de pe facebook si cu care eu nu statusem niciodata de vorba.

Odata ce am descalcit itele misterelor, la a doua convorbire mi-a zis clar ca este decis sa vina ptr cateva zile in Irlanda, mai cu seama ca are si un fost coleg de armata in Dublin cu care , dupa spusele lui ,se aveau ca fratii. Nu a mai urmat nici o alta convorbire in care sa ma intrebe, macar formal, cate ceva de programul meu de zi cu zi...doar ma trezesc la un moment dat cu un telefon prin care ma anunta, ca si-a luat bilet spre Dublin.

Cu greu am priceput ca el de fapt este in Londra si de acolo vine spre Irlanda. Dificile convorbirile cu el la telefon . Baiatul este gangavit ...vorbeste la foc automat, fara pauze...este sasait, peltic , pune accentul aiurea pe cuvinte ... sare cu discutia dintr-o parte si brusc , aterizeaza in alta directie. Incepe sa-ti vorbeasca despre cum face el micii la gratar si termina cu starea vremii din China, dupa care brusc devine melancolic si-si aduce aminte de copilarie . S-a straduit mult la telefon sa-mi explice cum ca prietenul lui din armata nu poate veni sa-l astepte la aeroport iar toata baza lui sta in mine. M-am simtit mandru oarecum ca omul are atata incredere in mine asa ca iata-ma protapit in sala de asteptare a aeroportului, cu o bucata de carton in mana pe scria mare ....MITICA....

Nu aveam sa zabovesc mult , ca usile glisante se deschid si ies rand pe rand pasagerii de pe cursa Londra - Dublin. Ma uitam in toate partile , fiind foarte atent sa nu-l pierd pe varul prin multime. La un moment dat, mi se opreste privirea pe o femeie masiva, in dreapta careia era o fata foarte slaba si inalta iar in stanga dar cam la doi pasi in spate un tip foarte scund, chel si cu ochelari ce tragea la greu cateva cufere. Presimtirile imi sfredeleau creierul....iar emotiile ma napadeau parsiv, dinspre glezne si se urcau din ce in ce mai lacome , de-a lungul corpului. Ma luase cu naduseli iar privirea dadea semne clare ca mi se incetoseaza. Refuzam sa cred ca varul Mitica ...este chiar tipul ala scund ce statea agatat de un maldar de bagaje . Toti trei se oprisera in mijlocul salii si se uitau de jur imprejur. Erau la mica distanta de mine si vorbeau zgomotos. Mi-era clar, ca varul nu venise cu mana goala !!Nu stiam cine sunt cele doua femei si nu ar fi fost o mare problema ca nu ma anuntase in prealabil dar dilema mea era; ...cum o sa intre femeia aia masiva in masina cu care venisem ?! Macar ptr atata volum si trebuia sa ma anunte ...inchiriam un van, un camion sau un autobuz...nu veneam cu o amarata de Toyota mica si veche de 15 ani . Eram la un pas sa-mi pierd echilibrul, patruns vizibil de emotia revederii .

Imi aparusera broboane de sudoare pe frunte si simteam ca fac febra. Ma indrept mecanic spre ei cu " gura punga" si cu un mare gol in creier. Nu stiam cum sa reactionez...am aratat doar cartonul cu numele lui ...apoi m-am lasat in voia sortii. Au sarit pe mine ...ne-am imbratisat pret da cateva minute si am trecut la prezentari. Am aflat de la Mitica ca doamna slaba si inalta era sotia lui...Domnica... iar doamna mai in varsta si extralata era soacra . Eu , de regula cand trec de efectele primului șoc , pic repede pe panta rasului isteric,asa ca ma muscam cat puteam de tare de buza superioara. Tin foarte mult la prima impresie, asa ca depuneam eforturi considerabile. Ma intrebam neincetat: cum o sa incapa aceasta femeie in masina ?! Ea inainte de a se prezenta a tinut un mic toast in care a precizat destul de apasat , cat de frumos i-a vorbit ginerele ei despre mine. Nu am crezut o iota dar cu alura tampa dadeam din cap in semn de aprobare. Dupa ce m-a studiat pret de cateva secunde mi-a intins mana si s-a prezentat pompos : " Eu sunt doamna Malina".... dupa care ..ochii i-au alunecat discret si foarte studiat catre frunte iar capul si l-a inclinat usor spre dreapta. La o asa asortare nu ma asteptam, asa ca eram clar pe punctul de a busi in ras . In astfel de momente vorbesc mult si aiurea , ca in caz de ma ia isteria hahaielii sa para ca sunt baiat de "gasca" si rad de poantele mele. Indreptandu-ne cu totii spre iesirea din aeroport am scos maruntul care-l aveam in buzunare ca sa platesc parcarea, timp in care cu coada ochiului o studiam pe doamna Malina si-mi faceam planuri cum s-o bag in masina. Vorbeam cu totii deodata si fiecare pe cate un subiect diferit. Ne-am oprit in fata aparatului de taxat, unde urma sa platesc parcarea , moment in care mi-am bagat capul intre umeri si radeam necontrolat . Incepusem sa ma batzai cand pe un picior cand pe altul incercand disperat si cu lacrimi in ochi sa ma scuz de hahaielile isterice , ce nu le puteam controla. Radeau si ei , fiecare in legea lui...Doamna Malina se sprijinea cu ţâţele de varul Mitica ...varul Mitica de nevasta-sa iar eu ma tineam cat puteam de bine de aparatul de taxat. Mai ma opream din ras ...mai scoteam cate un ..ih..ah..uh...., incercam sa trag adanc aer in piept si sa-mi tin gura inchisa dar nu reuseam ...mai scoteam o cascada de rasete ...ma mai lasam pe vine ..mai imi duceam mana la gura, timp in care dadeam marunt din picioare ......deci....eram in sevraj. Ma linistisem oleaca, pana cand doamna Malina a scos un oftat printre chicoteli , spunandu-mi : " Bata-te norocul sa te bata "...si ptr ca respira sacadat, i-a iesit un balonas la nas care s-a plimbat o secunda pe nara dupa care s-a spart. Aici s-a atins apogeul....m-am pravalit peste aparatul de taxat, l-am apucat strans in brate si ma dadeam marunt cu capul de marginea lui ...imi pierdusem total controlul . Am mai auzit-o o data pe doamna Malina zicand : "Bata-te norocul sa te bata ...nu esti zdravan"....si vrand sa puncteze mai bine momentul , imi trage si o palma peste umar de am simtit ca-mi pleaca omoplatul la vale. Radeam cu strigaturi , iar cei care erau in spatele meu si asteptau sa-si ia tichetul ptr parcare incepusera sa rada si ei din ce in ce mai apasat. Ma simteam cumva parte din Commedia dell'Arte urmand parca sa mai strig :..." Lumeee ...lumeee...a venit circuuuul " !!

Cu ultimele puteri , am luat tichetul pentru parcare si toti patru am luat-o din loc indreptandu-ne hotarati spre masina. Ajunsi in fata masinii doar ce-o vad pe doamna Malina cum s-a schimbat la fata dojenindu-ma printre ţ..ţ-uri si clatinari de cap: " Pai bine mai mama , esti aici de 17 ani si nu ti-ai cumparat si tu o masina serioasa...un Mercedes...un BMW...un Audi,,,,ţ ţ ţ ţ ţ ţ ţ......." la care fiica-sa ii da un ghiont si-i face un semn a repros ...eu mi-am cerut scuze imediat ptr achizitia facuta si i-am promis ca pe viitor am sa tin cont de sfaturile ei , numai ca acum o sa fim nevoiti sa ne folosim doar de masina pe care o am in dotare.

Doamna Madalina a tinut din prima sa ocupe locul din fata dar cu tot efortul ...nu a reusit, asa ca a trebuit sa mut la maxim primul scaun spre bord, s-o putem baga pe bancheta din spate. Avea bazinul foarte lat, asa ca a trebuit sa incerce cumva sa intre de-a curmezisul. Si-a pus intai un genunchi pe bancheta dupa care si-a tras cu putere prima buca iar Mitica si cu fiica-sa impingeau cu icnete cea de-a doua buca . Mie efortul lor mi s-a parut normal. Trebuia sa-i intre femeii tot fundul in masina desi eram convins ca atat de bine se infipsese in bancheta din spate cu genunchiul si cu prima buca, de nu ar fi fost niciun pericol s-o pierdem din masina, dar mai mult ca sigur batea la ochi sa merg pe sosea cu usa din spate larg deschisa. Eu eram la mica distanta de ei si ma incercau emotii combinate . Nu stiam daca sa rad sau sa plang, dar eram alaturi de ei si-i incurajam. La randul lor , cei doi, o imbarbatau pe biata femeie cu expresii mobilizatoare , gen ..."hai mama ca poti"..."hai ...inca putin" ..."trageee" ..." acum"....pana cand am auzit ...un prrrrrrrr....prelung cu ecou..si in sfarsit cea de a doua buca intrase in masina ......."Gata mi-am zis s-a rupt bancheta" ...dar din fericire nu a fost asa . Mitica m-a linistit imediat, spunandu-mi ca soacra-sa sufera de balonare si la efort flatuleaza. Am aruncat o ultima privire la masina care aproape ca atingea asfaltul ...mi-am facut semnul crucii ...am zis Doamne ajuta si am pornit la drum. Timp de aproape 5 ore cat a durat calatoria pana la mine acasa, am trecut prin toate chinurile si toate culorile ptr ca flatulentele se repetau regulat iar geamul nu-l puteam tine deschis ptr ca doamna Malina era gingasa la masele si nu suporta curentul . Norocul meu ca eram dotat cu servetele parfumate, pe care le-am atarnat de volan si mai bagam nasul in ele cand eram la ananghie. Ete si asa din vorba in vorba, din flatulenta in flatulenta ajungem in Mayo, la casuta din padure, unde galmita mea de caselusa a jucat un rol decisiv si a schimbat total datele problemei. Cand am deschis usa de la casa si ne-a iesit in intampinare dand din codita de bucurie si sarind prin toate partile ....am auzit un tipat prelung si disperat in spatele meu, iar cand am intors capul o vad pe madam Malina dandu-si ochii peste cap, timp in care Mitica o sustinea cat putea sa nu se pravaleasca. Atunci sugrumata de furie ...a inceput sa urle aratand spre micuta mea catelusa : ...."Faraaaa caineeeee" .... a mai galgait de cateva ori si-a mai balansat oleaca capul, iar dupa o scurta si strangulata flatulare, a venit cu un ordin clar si fara echivoc : " Cat stau eu aici cainele va sta afara in curte" !!!!! Eu am incercat sa-mi pastrez calmul si i-am explicat cum ca asa ceva nu se va intampla si ca slava Domnului in casa este spatiu suficient iar pe micuta catelusa, am s-o tin in dormitorul meu... deci pericol ...zero. Afara incepuse sa ploua si sa bata vantul iar noi ne tocmem de zor in fatza casei. In cele din urma au intrat in locuinta, dar a doua zi s-au trezit dis-de-dimineata si m-au rugat sa-i duc la autogara, ca vor sa plece in Dublin la prietenul lui Mitica din armata . Eu nu m-am aratat deloc surprins ...i-am dus la autobus si le-am urat "cale batuta"....De atunci " lantul de iubire" dintre mine si varul meu Mitica , se pare ca s-a rupt in doua ....nici lui nu i s-a mai facut dor de mine, dar sincer...nici mie de el!

THE END

Nota: Numele folosite in povestirea de mai sus , sunt fictive ....doar intamplarea este reala !

Petre Tanase ©

30/01/2015